fluffy | yoonmin

Fluff [7]

Yoongi a gemut epuizat din cauza teancului de hârtii.

A muncit în ultimele treisprezece ore (Namjoon poate să fie extrem de convingător atunci când îşi doreşte să fie) şi sincer, tot ce voia era să doarmă. Şi până la finalul programului, Taehyung nu s-a prezentat astăzi la muncă. Ultima dată Yoongi l-a văzut când se plângea ca un iepure.

Târâindu-şi picioarele cu greu, a mers încet pe stradă, mormăind lucruri specifice lui, până când a ajuns la blocul său din zona semi-ocupată din Seul.

Lovind uşa de la apartament, lăsând să se izbească, Yoongi se trânti pe canapea.

Lăsându-şi toată frustrarea într-un oftat, se aşeză într-o poziţie mai confortabilă şi închise ochii.

Au fost zile ca aceasta, când Yoongi s-a simţit cu adevărat singur şi izolat de restul lumii. Au fost zile de genul acesta, când a realizat că nu era nimeni de fapt lângă el. În zile de acest fel îşi aminti că, dacă ar vrea să-şi ia viaţa chiar acum, nu era nimeni care să-i pară rău că nu o să-l mai vadă vreodată.

Nu că iar păsa de asta, desigur că nu a făcut-o.

Dar trăind în fiecare zi cu povara de a fi îngropat singur într-o zi, şi-a luat efectiv taxa. Yoongi se simţea slăbit zi de zi, noapte după noapte, şi ceea ce îl frustra era cât de puţin le păsa oamenilor dacă trăia sau murea.

El nu se îngrijea, optând să se îmbete în fiecare noapte şi trezindu-se cu o durere de cap, fumând, luând droguri.

Acum, în timp ce se culca pe canapea, cu mâinile scormonind în căutarea unei ţigări, o amintire a revenit în mintea lui.

El şi-a amintit că a vorbit cu cineva în această dimineaţă, chiar când a venit să-şi înceapă munca. Şi acea persoană... cine a fost?

O imagine ia apărut în minte a unui căţeluş pufos, iar Yoongi a încercat să-l îndepărteze, dar era remarcabil cât de mult semăna cu băiatul pe care îl întâlnise.

Păr roz. El avea părul roz.

Yoongi a intrat în dormitorul său, a închis uşa, a tras perdelele din spatele său, apoi s-a aşezat pe pat. A dus mâna spre gât unde se afla un şunur cu o cheie, ce a făcut să deschidă uşile dulapului.

"Cine era el?" Yoongi întreabă cu voce tare. "Cine era el, Mr. Pickles?"

Ochii lipsiţi de viaţă a unui ursuleţ maro îl privi înapoi.

"El arată ca tine, ştii tu." Yoongi continuă zâmbind. "Dacă ai avea părul roz."