fluffy | yoonmin

Fluff [final]

Inima lui Jimin era extatică, în timp ce bătea în piept. Respiraţia îi era alertă, în timp ce perdelele din faţa lui alunecă încet, însoţite de urletele publicului.

Odată ce s-au tras complet, Jimin s-a relaxat şi şi-a şters transpiraţia de pe frunte, zâmbind în triumf.

Jisoo, capul din spatele scenei, supraveghetorul, a venit la el, zâmbind. "Excelentă performanţă ca de obicei." Ea la întâmpinat de pe scenă, în timp ce dansatorii aşteptau să urce pe scenă.

Jimin a prins un prosop care a fost aruncat spre el şi la pus după gât.

"Bine, aşa că să fii aici în ziua de marţi, am un contract mega pentru tine." Fata cu părul plin de cozi a verificat clipboard-ul ei. "Serios, acest tip poate fi punctul de cotitură.

"Mulţumesc." Jimin nu ar putea fi mai fericit. În timp ce se întoarce spre duş, Jisoo îl strigă.

"Hei Jimin, mă bucur că te-ai hotărât să dai atenţie dansului." Ea a comentat cu entuziasm, înainte de a pleca.

Jimin se bucura. După tot... incidentul de răpire, dansul la ajutat să se refacă. Plus, practicând atât de tare, îşi întărea musculatura, aşa că nu mai era slab.

Se îndrepta să se spele, apoi a ieşit pe uşa din spate a studioului, sperând că autobuzul nu a plecat deja.

Ce întâlnea în schimb, îl făcu să se oprească.

"Yoongi?" Jimin clipea la vederea iubitului său rezemat de o mașină, aşteptându-l în parcare. Haina de la costum era atârnată pe un braţ, iar nuanţele întunecate i-au împodobit ochii.

Yoongi şi-a scos ochelarii de soare şi a zâmbit deschizându-şi braţele.

Jimin a ţipat şi a fugit la el, făcându-l pe Yoongi să-l învârtă.

"Am crezut că te întorci peste o săptămână!" Jimin exclamă. Se aplecă spre nasul lui Yoongi şi a zâmbit la el. "Părul tău arată atât de lung."

"Am vrut să te surprind." Yoongi îi cuprinse chipul şi presă un pupic pe buze. "Frumoasă performanţă, apropo."

Jimin înroşi. "Nu te-am văzut."

"Nu ar fi trebuit. Ţi-am spus, a fost o surpriză." Yoongi se întoarse şi deschise uşa maşinii. "După tine, prinţul meu."

"Opreşte-te." Dar a intrat, totuşi.

Odată, ieşind din parcare, Jimin s-a întors spre acesta din urmă.

"Îţi place părul meu? Am vrut să mă potrivesc cu Holly." El a indicat spre părul său maro, culoarea sa naturală.

"Uimitor. Arată mai bine decât roz, care spune ceva." Yoongi l-a ciufulit, deranjându-i coafura.

Jimin îi îndepărtă mâna, râzând.

"Cum a fost în Malaezia?" El întreabă, scormoni în geantă pentru a scoate o sticlă de apă.

"Da, a fost bine. Noi ar trebui să mergem la un moment dat."

Jimin zâmbi. Nu-l învinuiţi pentru că a fost aşa de ciudat şi fericit; nu-l văzuse pe Yoongi de o lună. De când brunetul şi-a început activitatea în afaceri, el a plecat în multe călătorii de genul ăsta. Şi-a cumpărat şi maşina proprie. Ei plănuiau, de asemenea, o casă nouă.

"Lui Holly i-a fost dor de tine." Jimin comentă. "Îl avea pe Yeontan ca companie, dar din moment ce Taehyung se apropia de universitate..." El a ridicat din umeri. "Atât Holly cât şi Jungkook au fost abătuţi."

"Da, Kook mi-a spus." Yoongi zâmbi în secret. "Mi-a spus şi altceva, dar asta e o surpriză-"

Restul călătoriei cu maşina a fost pierdută pentru a discuta despre cariera înfloritoare a lui Jimin, Holly, ocazional Mr. Pickles (pe care Yoongi îl luase cu el) şi cât de bine a făcut Namjoon şi noul său asistent de cafea.

"De fapt, vrei să apuci prânzul?" Yoongi sugeră.

"Altceva decât McDonalds."

"Chinezească?"

"Mai întrebi."

Aşa că erau acolo, într-unul dintre cabinetele închise la restaurantul tematic chinezesc, mâncând tăiţei.

"Asta îmi aminteşte de atunci când m-ai adus aici." Jimin rânji. "Prima întâlnire, ţii minte?"

"Cum aş putea uita?" Brunetul se întinse şi-i apucase mâna lui Jimin, strângându-l în confort. "Şi, la sfârşit, nu te-am sărutat şi ai fugit."

"Şi atunci am alunecat pe gheaţă şi am rămas blocat."

Amândoi au pufnit la amintire.

"Şi, de asemenea, atunci când ne-am dus la magazinul lui Hoseok să ne jucăm cu căţeluşii..."

Brusc, privirea lui Jimin era înlocuită şi se încruntă confuz.

Yoongi se uită în jurul lui alarmat. "Uh, eşti bine?" Îl scutură uşor de umeri pe Jimin. "Jimin?"

Ochii lui îl privesc din nou. "Numele meu?" A cerut dintr-o dată. "De unde-mi ştii numele?"

"Ce-"

"Pe acea alee, m-ai strigat Jimin. Nu mi-ai spus niciodată cum trebuie de unde-l ştii."

Yoongi oftă. "Oh, asta. M-ai speriat pentru o secundă."

Jimin ridică din sprânceană. "Deci, de unde?"

"L-am întrebat pe Taehyung, la magazinul alimentar. Asta e tot." Yoongi a început să râdă. "Era foarte dornic să fim... ştii, împreună."

"Oh! Bine." Jimin zâmbi uluit. "Încă mai am acea poză cu căţeluşii."

"Poza aia e teribilă."

"Nu e."

"Ba da e."

"Nu."

"Da."

"Argh, bine bine." Yoongi a cedat, era prea slab pentru a rezista farmecului lui Jimin.

Jimin se întinse şi-i apăsă obrazul. "Eşti atât de moale."

Yoongi ia prins mâna şi ia sărutat-o. "Tu m-ai făcut aşa."

Chiar după aproape un an de când se cunosc, Jimin nu se obişnuise cu privirea lui Yoongi; modul în care a fost protejat şi adorat. Dar mai ales; dragoste. Era aceeaşi privire pe care o dăduse în acea primă noapte în clubul întunecos, când Jimin fusese pierdut şi speriat.

Şi era atât de bucuros că Yoongi fusese acolo pentru el, ca să-l ajute să-şi găsească drumul înapoi.

"Totdeauna şi întotdeauna." A fost răspunsul său, şi va continua să fie aşa.

Sfârşit.

a/n; vor urma patru capitole extra.

mulţumesc pentru că aţi citit şi pentru voturi ♡

!!STAŢI APROAPE, DEOARECE CAPITOLELE SUPLIMENTARE SE VOR CONCENTRA ASUPRA CELORLALTE CUPLURI!!