fluffy | yoonmin

Fluff [20]

Ochii lui Jimin au strălucit când au văzut scena prezentată, lumânări. Lumânări peste tot.

Erau aşezate pe fiecare masă, pe fiecare raft, în fiecare colţ al podelei. Mai erau câteva pe televizor, iar altele pe cotierele canapelei. Jimin a văzut chiar o privire din interiorul unui vas. Şi nu era ca şi cum ar fi fost aceaşi privire plictisitoare; nu. Părea ca şi cum băiatul mai în vârstă se îndepărta din calea sa, pentru a aprinde fiecare lumânare. Prin urmare, o multitudine de dimensiuni şi lăţimi au salutat flăcările strălucitoare dansând.

Becul a fost stins, aruncând o strălucire frumoasă, estetică în jurul camerei, cu umbre şi luminescenţă care se amestecau împreună, pentru a crea o adevărată capodoperă.

"Îţi place?" Rozaliul a auzit o voce ezitantă din spatele umărului.

"Îmi place? Eu-" Jimin la prins pe Yoongi de braţ. "Maniacule; m-ai speriat de moarte."

Yoongi se prefăcea că îl durea, apoi a zâmbit.

"Da, despre asta; îmi pare rău." Îşi aplecă privirea. "Am vrut doar să păstrez această surpriză şi eram nervos, şi ori de câte ori sunt nervos, vorbesc foarte mult şi mi-a luat tot ce aveam pentru a-mi păstra gura închisă şi nu doar să îţi spun de surpriză şi-"

Jimin zâmbea în timp ce privea această parte a celui din urmă, nervosul Yoongi. Observa cum se scarpină în spatele urechii şi privirea-i la pământ, cu totul, cu o bucată de frustrare de-a lungul gurii.

Yoongi l-a făcut pe Jimin moale. Ceea ce spunea, deoarece nimic, cu excepţia lui însuşi, îl făcea pe Jimin să fie moale.

"...şi am căutat pretutindeni lumânările şi nu ştii cât de greu este să așezi toate bucăţile de rahat..." Sentinţa a fost întreruptă, deoarece Yoongi a simţit un deget pe buze si l-a amăgit.

"Turul casei prima dată. Explicaţia mai târziu." Jimin rânji, şi-i strânse uşor mâinile lui Yoongi cu amândouă. "Îmi place surpriza, este cel mai frumos lucru din lume. Mulţumesc."

Bucurându-se de aspectul uşor roşu pe obraji, Jimin se întoarse pe călcâie şi se uită în jurul camerei.

"Deci, presupun că acesta este apartamentul tău?" Spuse el admirând din nou lumânările.

"Ai ghicit bine."

"Şi nu m-ai fi adus aici fără răpire?"

"Nu chiar."

"Uh-huh. Deci este un lucru obişnuit pe care îl faci; ai adus aici alte persoane la o întâlnire falsă sub pretextul unei răpiri?"

"Eu... nu."

Jimin şi-a ridicat sprâncenele. "Oh, serios?"

"Da."

Lăsând problema să cadă, Jimin trase un pic perdelele înapoi, uşor, pentru a privi pe fereastră. Nimic de menţionat.

"Deci." Se întoarse spre acesta din urmă, care stătea în mijlocul camerei, studiindu-l. "Ce vrei să facem? Acum că suntem aici şi tot?"

Yoongi clipea, ca şi cum ar fi izbucnit dintr-o uluire, şi a răspuns. "Am putea să... pierdem timpul? Să ne cunoaștem mai bine. Mai multe decât aveam de făcut la restaurant, într-adevăr."

cu excepţia restaurantului, n-am fi fost singuri, gândi Jimin, înainte să zâmbească. "Îmi place planul ăsta."

***

"Filmul favorit?"

"Saw."

"Ew, nu." Jimin se cutremură. "E prea violent."

Yoongi zâmbi cu răbdare. "În fine."

Erau pe podeaua camerei de zi, mâncând mâncare chinezească şi jucând douăzeci de întrebări. ( A fost ideea lui Jimin).

"Joc video preferat?" Întrebă Yoongi.

"Overwatch." A venit imediat răspunsul. "Jungkook ne-a adus pe toţi. Se joacă ca un maniac, acel copil." Jimin clătină din cap. "Ţie?"

"Chiar nu am o consolă-"

"Oh, nu-ţi face griji. Vino, cândva, vom juca o tură."

"Ok?"

"Ah." Jimin se aplecă în faţă. "Sunt plin. Ai o baie?"

"Nu. Mă duc afară la tufişuri." Îşi roti ochii. "Pe hol, la stânga."

"Gee, mulţumesc." Jimin a ieşit din joc, iar acesta a urmat indicaţiile. Becul din camera de zi nu era aprins, aşa că restul apartamentului era atârnat sub umbre, iar luna, probabil că se ascundea, tremurând uşor (întunericul nu era niciodată punctul lui forte). Jimin s-a îndreptat spre camera de la capătul holului.

În timp ce îşi întindea braţul spre uşă, el a detectat un obiect ciudat, rătăcit, cu colţul ochiului.

Un ursuleţ.

Ce-

Acolo stătea în picioare, pe partea superioară a mantalei, cu capul într-o partă, cu gura întinsă într-un zâmbet straniu, parcă cu atât mai îngrozitor, datorită faptului că o parte a feţei strălucea datorită luminii de la lumânări, în timp ce cealaltă distorsionase în întuneric.

Ochii păreau să strălucească cu răutate, ca şi cum...

Ca şi cum l-ar fi urmărit.

Toată durerea de burtă a dispărut, Jimin nu mers, a alergat, înapoi la Yoongi.

"Ce e cu tine?" Îşi ridică privirea din ecranul telefonului.

"U-urs înfricoşător." Jimin icni, încă şocat.

"Înfricăşător ce?" Yoongi se încruntă.

"Ursuleţ. Ursuleţ de pluş, pe manta-" A aruncat o privire îngrozită spre el. "Trăieşti aici cu o fantomă? Tu eşti un invocator? Tu eşti-"

"Nu şi nu." Yoongi oftă. Îl cercetă pe cel din urmă timp de aproape o secundă, ca şi cum ar fi decis ceva, înainte de a se ridica în picioare.

"Haide. E timpul să-l cunoşti pe Mr. Pickles."