fluffy | yoonmin

Fluff [31]

Capul lui Yoongi a coborât când a auzit paşi în afara 'celulei' sale. Nu era o celulă reală, doar o cameră cu un perete cu bări, dar sigur că se simţea ca şi cum ar fi fost.

El s-a pregătit să lupte din nou cu idioţii şi, de îndată ce uşa s-a deschis, a reuşit să-l lovească pe unul dintre ei, înainte ca ceilalți trei să-l ţină jos.

El rânji, văzând cine veni în spatele gorilelor.

"Bună Baron." Îl luă în râs. "Pariez că trebuie să te simţi destul de încrezător ca fiind căţeaua principală a lui Avon."

Bărbatul se uita la el şi degetele îi troşni ca şi cum ar fi vrut să-l bată pe brunet. El, cu toate acestea, doar a mormăit, "N-ai fi aşa de obraznic după ce vei vedea."

"Să văd ce? Penisul tău? Pentru că sunt sigur că am văzut mai mare-"

El a fost lovit acum, capul atârnând într-o parte scăpând un geamăt.

"Duceţi-l." Omul le-a ordonat celorlalţi, care au făcut aşa cum a cerut. Aşa că Yoongi a fost împins înainte, simţind două pistoale în spatele capului, în timp ce el a fost târât pe holuri. Mintea lui se zvâcnea cum să scape de nenorociţii ăia, să-l găsească pe Jimin şi să iasă de acolo. Când au intrat într-o încăpere mai mare, iar el a fost împins înainte pe podea.

El a răcnit când vânătăile au făcut contact cu podeaua, dar s-a ridicat cu grijă în picioare, privirea fiind îndreptată în faţa lui la bărbatul cu haina verde.

"Bună Yoongi." Avon rânji.

"Să te ia dracu, unde e el?"

Avon râse acum, aruncându-şi capul înapoi. "Încă acelaşi, nu eşti tu?" El şterse o lacrimă falsă de pe obraz. "Nu contează, în curând vei cerşi pentru milă."

Yoongi oftă. "Cum mai e tăietura?" Întreabă el, indicând semnul recent bandajat de-a lungul gâtului acestuia.

Avon se uită la el, şi îşi întoarse gulerul, ascunzând bandajul.

"Acum, ajungând la punct," el continuă. "Trebuie să fii de acord să lucrezi pentru mine din nou, sau vei regreta."

"Peste cadavrul meu."

"Nu glumesc aici."

"Nici eu. Unde. Este. Jimin."

Avon se uită la el o secundă sau două, înainte să ridice din umeri. "Bine, dacă chiar insişti să-l vezi..."

Îşi răsuci degetele şi aprinde un bec în spatele lui, luminând restul camerei.

Şi ceea ce a văzut Yoongi a făcut ca viziunea să deveniă albă.

Era un singur scaun din lemn, aşezat în centrul încăperii, bec palid, aşezat deasupra lui. Pe scaunul acela era o persoană, legat, capul atârnat în jos, păr roz care îi acoperea ochii. Semnele roşii erau pe gât, braţe şi pe piept, care era destul de vizibil deoarece tricoul părea să fi fost rupt. Picioarele lui erau goale, degetele de la picioare erau îndoite de durere sau discomfort. Tremura, iar Yoongi auzea ecoul său liniştit de strigăte în toată camera.

"J-Jimin."

Îşi ridică încet capul la vocea lui Yoongi, iar Yoongi vedea în ochii lui câtă durere era.

"Nu este el frumos?" Avon întrebă, bătându-l pe Jimin pe cap, ca un fel de animal. Şi asta la făcut pe Yoongi să-şi iasă din minţi.

El se duce spre el, înainte ca două perechi de brațe să-l ţină înapoi. "La dracu, te omor, ticălosule!"

Avon a râs din nou şi s-a aplecat să-l sărute pe Jimin pe gât, lingându-l în timpul procesului. Jimin se smuci lăsând un zgomot deosebit de puternic.

"Nu-l atinge!" Yoongi îşi simţi ochii înlăcrimaţi. "Te rog, nu-l mai răni."

"Dar, nu am făcut asta." Avon rânji. "El se bucură, nu micul Jiminie?"

Jimin îşi ridică privirea din nou şi îl fixă pe Yoongi. "Y-yoongi, te rog ajutor." A murmurat.

Dar nu a putut. El nu a putut face nimic când a văzut că Avon apucă bărbia lui Jimin şi şi-a presat buzele pe ale rozaliului deja umflate.

"Opreşte-te!" Yoongi a strigat. "Voi lucra pentru tine, voi face orice, lasă-l să plece."

Avon rânji. "Ţi-am spus că te rog, dar din păcate, este prea târziu."

Ochii lui Yoongi s-au lărgit.

"M-am răzgândit. Îl voi păstra, şi te omor. Simplu."

"N-nu te rog..." Jimin şopti acum. "Nu-l omorî, poţi să mă păstrezi, nu-mi pasă-"

"Jimin, taci dracu!" Propunerea l-a lovit pe Yoongi ca o lovitură grea în stomac.

Dar rozaliul continua să vorbească. "Te rog, Avon, nu ţi-a făcut nimic, eu sunt cel care a provocat această încurcătură prima dată."

"Park Jimin, nu mai vorbi-"

"Poţi să mă ţii dracului nu-mi pasă, pur şi simplu nu-l omorâţi, lăsaţi-l să plece, te rog, te rog-"

Avon continuă să zâmbească pe toată încercarea. În cele din urmă, se aplecă în faţa băiatului care înceta să bâjbâie fără sens.

"Şi ce te face să crezi că voi asculta pe oricare dintre voi?" Se înfuria cu încântare. "Pot face orice vreau, pentru că nu există nimeni care să mă oprească-"

Dar restul sentinţei sale dispărea ca o voce tare în jurul tuturor.

"Aici este poliţia, vi se permite să ieşiţi imediat din clădire şi să răspundeţi crimelor."