fluffy | yoonmin

Fluff [19]

"Taci."

Vocea lui era rece. Cerând. Într-o altă situaţie, Jimin ar fi putut folosi cuvântul dominant, dar gândul era prea ciudat pentru el să se abţină.

Buzele-i tremurau în mod pozitiv acum, Jimin a încercat din nou.

"Y-yoongi, haide..."

Nu a primit nici un fel de răspuns.

Jimin nu s-a mai simţit aşa de aproape două-trei luni. De fapt, ultima dată când s-a simţit în acest fel era când la întâlnit pe acesta în club.

Când îl salvase.

Când la mângâiat.

Unde era acel Yoongi acum?

"Y-yoongi, u-unde mergem?"

Niciun răspuns.

Jimin se gândea serios dacă să se arunce sau nu din maşină în mişcare, când vehiculul se opri.

"Haide." Yoongi murmură, şi a ieşit, lăsând un Jimin destul de confuz în urmă.

Se întrebă doar ce să facă, când fereastra din dreptul lui a fost lovită.

"Hei, haide, ce mai aştepţi?" O octavă mută a lui Yoongi a răsunat.

Cu grijă, a ieşit şi s-a uitat în jur la împrejurimi.

Erau pe o parte a unui drum pustiu. Magazine închise pe stradă, ocazional câte unu sau două becuri strălucind. Aerul era rece aici, mai rece decât era obişnuit. Nici o grădină, nici un copac, nici un semn de viaţă nu putea vedea. Era în principiu un loc, în care, dacă ar trece vreodată, el ar rula ferestrele maşinii din teamă.

El înţepeni când a simţit o bucată de pânză peste ochi, blocându-i vederea sub straturile sale. Gâtul uşor se răsuci înapoi, cu un nod legat la spate.

"Y-yoo-"

"Nu te panica, e în regulă, doar dă-mi mâna." Jimin a simţit degetele reci ale lui care îi înconjoară pe ale sale. Nu a făcut nimic pentru a-şi încetini bătăile inimii. El a fost tras de mână, nu ştia unde a fost dus. Nu ştia unde era.

Nici măcar nu ştia de ce era de acord să meargă cu el şi să nu mai lupte.

Aerul a devenit considerabil mai cald, indicând că au intrat într-un fel de clădire. Tragerea de mână a încetat când s-au oprit. Se auzi un zgomot slab ding, apoi se făcu linişte.

Putea auzi respiraţia blândă a lui Yoongi şi putea să audă bătăile inimii lui. Dar asta a fost tot.

Zgomotul a răsunat în ecou şi a fost tras din nou. Acest tras, nu a fost dur; mai mult, a fost blând. Un indiciu. S-au calmat puţin.

Clinchetul cheilor. Împingerea unei uşi. După un clic. Tăcere.

"Bine, o să dezleg." La auzit pe Yoongi în spate, vocea lui era... discordantă?

După ce pânza a fost îndepărtată, Jimin nu ştia la ce să se aştepte.

O celulă? O cameră de tortură? O cameră de sex?

Dar nu, ceea ce a primit a fost;

"Surpriză." A ridicat mâinile în stil jazz, iar zâmbetul gumat al lui Yoongi a strălucit.

"Yoongi, Dumnezeule!"