Shadowhunters - The story of the end➰

Capitolul 4 : "Te iubesc!"

-Maryse, calmeaza-te! Totul va fi bine.
     Luke si Maryse stau la masă , la restaurant.
-Nu pot sa ma calmez. Imi este foarte frica, Luke. Am vorbit cu Rachel cu o ora inaintea sedintei, doar ca nu a vrut sa se răzgândeasca .
-Te inteleg . Stiu ca iti este greu, dar trebuie sa ai incredere in ei-spuse Luke.
-Ai dreptate . Pana la urma sunt copii mari. Se vor descurca.
      Maryse făcu o pauza. I se citea nelinistea pe chip, iar Luke observa acest lucru si o luă de mână. Atunci cand o atinse , Maryse se uită in ochii lui .
-Nu stiu ce am. De azi dimineata ma simt ciudat. Ma simt nelinistita.
-Hei, eu sunt aici-zise Luke. Mereu voi fi aici.
-Iti multumesc mult. Nu stiu ce m-as face fara tine. Cred ca Jocelyn a fost o femeie norocoasa, pentru ca te-a avut.
-Si eu am fost norocos sa o am. Sa le am...
      Acum lui Luke i se citea tristetea pe chip .
-O sa fiu bine. Oricum, iti multumesc pentru ca ai propus aceasta intalnire in ultimul moment, pentru ca aveam sedinta la Jade Wolf si nu voiam sa o țin.
-A fost plăcerea mea.

______________________________________

    Jace amuți. Nu putea sa se mai miște sau sa mai spuna ceva. Inca nu stia ce sa faca. Sa se duca dupa demon sau sa stea sa se gândeasca la ceea ce spusese demonul? Totul ii era neclar.
     Intre timp, ieseau tot mai multi demoni din port-energie. Izzy lua câte doi si ii imobiliza cu ajutorul biciului ei, in timp ce Alec ii ochea cu săgețile lui . Magnus incerca sa inchida gaura, insa nu reusea. Izzy arunca o privire in spate la Jace. Il văzu demoralizat.
-Jace, ai de gând sa ne ajuti?????-ii strigase Isabelle.
     Jace se trezi din visare. Ii facu un semn din cap lui Izzy in semn de da. Încerca să ia penele si sa zgârie pielea demonilor inaripati, dar era al naibii de greu cu sabia seraph. Era inca pierdut printre gânduri iar efortul il depășea fizic. Ieșeau câte șase din gaura energetica .
-Nu vă opriti!- spuse Alec, care doborî câte doua dintr-o singura lovita , dintr-o singura săgeată.
     In jurul tuturor se strânse  mai bine de 200 de narcosimfe. Formau un fel de bariera unde erau prinși Jace, Isabelle si Alec. Magnus era putin mai incolo, neștiimd ce se intampla, pentru ca era ocupat să astupe gaura din Pământ.
    Narcosimfele se apropiau din ce in ce mai periculos de ei cu ghearele pregătite . Izzy incerca să imobilizeze câteva cu biciul , dar brusc devenisera mult mai rapide, mult mai agile, așa că se feriră.
    Jace observa la câțiva metri de el cheia portal care ii aduse aici. Se aplecă repede către piciorul lui Alec si o luă.
-Atingeti cheia!-urla Jace, care a fost ințeles in cele din urma, deși zgomotul aripilor narcosimfelor era foarte puternic.
-Dar Magnus...-spuse Alec.
-Dă-mi biciul!-ii spuse Jace lui Isabelle.
     Izzy ii dadu biciul lui Jace , nedumerita. In acele clipe , toată furia de pe Pământ parca s-a revărsat asupra lui Jace . Parcă a intrat in corpul său. Alec incepea sa mai arunce câteva săgeți, ca sa ii tina spatele lui Jace. Când arunca biciul , câteva se fereau, insa Jace inainta incet-incet, biciuind pământul uscat . Narcosimfele incercau sa il loveasca insa se temeau de bici. Au devenit din nou vulnerabile. Jace se apropia, biciuind, in timp ce demonii se indepartau, până când din port-energie, răsări un alt demon , mult mai mare. Era la fel ca narcosimfele , doar ca era mult mai mare.
     In acea clipa , Jace se duse după cheie, ii lua de mână repede pe Isabelle si pe Alec, si plecase repede către Magnus .
-Magnus, atinge!-il indemna Jace.
-Jace, trebuie sa il inchid. Cred ca aproape am reusit!
-Nu!
     Jace ținu cu o mână cheia , iar cu cealaltă ii apuca degetul lui Magnus. Fix când demonul cel mare se apropia , acestia s-au teleportat la Institut, ținând ochii inchiși.
    Atunci când și-au deschis ochii, s-au trezit in holul mare al Institutului. Toata lumea din hol se uită la ei.  Isabelle, Alec, Jace si Magnus statea acum pe jos, lați, langă armele lor, care chiar daca erau căzute, tot au reușit sa se teleporteze cu ei.
-Pe toți îngerii!-spuse Rachel, când intră in hol.
    Toți aveau cicatrici care sângereau, dovadă a luptei lor crâncene, mai puțin Magnus.
-Ați reușit?-întreba Rachel.
      In 2 secunde, toți s-au ridicat in picioare, amortiti. Isabelle incepea sa se uite urât la Șefa Institutului.
-Pe bune????-întrebă Izzy. Tu glumești? Ne întrebi dacă am reușit in loc să ne întrebi dacă suntem bine?
-Văd că sunteti bine. Deci, ați reușit???
      Izzy a pufnit.
-Nu! Normal că nu!-spuse Magnus , uitându-se la Jace.
      La auzul acestor cuvinte, Rachel a crispat si a devenit nervoasa.
-Erau prea puternici, si mult prea multi, mai ales că la un moment dat a ieșit unul mare. Cred ca era de gradul trei.-explică Alec.
-De gradul trei? Pfff-pufni Rachel. Senzorii noștri spuneau ca sunt numai de gradul doi.
-Ei bine te-ai înșelat!-ripostă Izzy, care se duse in camera ei.
       Așa făcură si Alec , dar si Magnus care primise o camera aici, la Institut, dar statea mai mult prim camera lui Alec .
      Jace rămase singurul care nu se duse in camera lui. Încă se gândea la ceea ce i-a spus narcosimfa, dar nu avea să o întrebe pe Rachel, pentru ca este o nesuferită încrezută, după părerea lui Jace. Așa că plecă in biblioteca Institutului, ca să caute singur răspunsurile.

______________________________________

     Maryse îl luă de mână pe Luke, ieșind din restaurant. Amândoi erau fericiti.
-M-am simțit genial!-spuse Maryse. Demult nu m-am mai simtit asa.
-Si eu!-spuse Luke.
     Maryse opri din mers si se uită la Luke cu dragoste .
-De când m-am despărțit de Robert, am simtit sa nu mai pot avea incredere in nimeni, dar cand am ajuns sa te cunosc mai bine, am simtit ca soarele a revenit pe strada mea.
      Luke îi luă chipul in palme si ii sterse lacrimile.
-Cu tine pot sa fiu cine sunt, Luke. Ma simt fericita alături de tine.
-Si eu ma simt fericit alaturi de tine , Maryse. Te iubesc!
     Apoi, buzele celor doi s-au unit, timp de 2 minute, intr-un sărut pasional.