Baiatul blond cu ochii caprui o privi nervos si exasperat pe fata roscata. Acesta statea in pragul usii, cu umarul rezemat de perete, analizand-o din cap pana in picioare. Aspectul său misterios si mirosul incantator de periculos de moarte il faceau sa para diavolul in persoana. Era imbracat tot in negru, singura pata de culoare de pe hainele lui fiind lantisorul cu cristal albastru care ii atarna ca la gat ca o ata obscura.
Inaintase cativa pasi, incat ii putu simti respiratia sacadanta a fetei. Se apropiase de ea, fiind la doar cativa centimetri distanță.
Ea statea in mijlocul camerei, pe un scaun vechi, cu o parte din spatar rupt. Era legata cu un lant gros, lung si negru ca tăciunele. Avea parul ciufulit, iar ochii ei verzi ii straluceau, chiar daca singura sursa de lumina era becul de pe hol care lumina putin prin crapatura usii camerei.
-Te minți singură!
Vocea blondului acapară toata linistea, iar tensiunea crestea din ce in ce mai mult, cu fiecare secunda de liniste .
-Nu uita ca eu te-am salvat!-incepuse baiatul.
-De ce faci asta?
Fata scoase niste cuvinte dupa zile intregi in care nu vorbise absolut deloc, dovada fiind vocea ei ragusita, plina de durere
-De ce ma tii aici?
-Pentru ca te iubesc. Iar acesta era singurul mod prin care te puteam avea.-spuse baiatul
-Esti nebun!
Ea ridica capul la el, lasandu-si lacrimile sa curga pe fata, simtind cum dintr-o data toata suferinta din ea putea vorbi, punand stapanire pe mintea si pe corpul ei.
-Crezi ca nu o sa ma caute? Crezi ca nu o sa vina dupa mine?
-Daca va veni, voi fi aici! Dar te asigur ca deja te-a uitat.
Baiatul ingenuchea , fiind la aproape aceeasi inaltime cu fata. O sorbea din priviri, storcandu-i ultima speranta din inima ranita. Ii luă o suviță de par roscat in mana si se jucă cu ea timp de cateva secunde, dupa o lăsă să îi cadă din mână.
-Te inșeli amarnic dacă tu crezi ca o să mă ai vreodata -spuse fata , incercand sa ii dea un picior in burta
-Deja te am!
Baiatul se ridica si iesise sin camera, lasand-o pe fata sa planga in continuare. Incepu sa urle disperata, crezand ca Jace o va auzi si va incerca sa o gaseasca. Era imposibil, mai ales cu acele lanturi magice.
Lanturile aveau puteri supranaturale, putand sa lege o persoana atat de tare, incat sa ii lase niste urme adanci in piele. De asemenea, nu se puteai face vraji pe ele. Dar cel mai important si pretios lucru era ca persoana legata cu lanturile acelea nu putea fi cautata pe rune sau dupa miros. Daca erai cautat, persoanei care incerca sa te caute cu runa nu ii aparea nimic, de parca nici nu existai . Este un fel de Pelerină a Invizibilitatii care reusea sa faca lucruri pe care Vanatorii de Umbre nu puteau sa le faca. Nici vrajitorii.
Fata roscata inca mai plangea. Nu avea de gand sa se oprească vreodata din a-si dori sa il mai revada o data pe dragul ei Jace.
Dintr-o data, de undeva din casa se auzi o usa deschizandu-se. Era o casa luxoasa, bine ascunsa in padure, cu camere pline de lucruri scumpe, pe care nu toata lumea le putea cumpara. Dar totusi, camera in care statea ea era una mica, de la subsol, plina de praf si de scanduri iesite din podea , care ar putea fi casa ideala pentru niste sobolani in cautare de adapost.
Se auzira niste voci puternice. O femeie si un barbat. Vocea barbatului ii era familiară fetei, deoarece era cel care o tinea prizoniera, dar femeia ... Nu mai auzise niciodata un asemenea glas.
-Uite, am incercat dar se gândește numai la ea-spuse vocea de femeie
-Ai să vezi ca dupa cateva zile îți va intra în grații.
Glasurile lor se auzira foarte tare de parca ei ar fi fost in cameră, după parerea fetei, care era atenta la discutie .
-De ce nu ai mai trecut pe la mine? -zise vocea baiatului.
Fata stia ca el nu prea aducea "prieteni" pe acasa, dar probabil ca femeia il vizita cand ea dormea.
-Am avut treaba la Institut. Doar stii ca trebuie sa ii intreb pe prostii aia despre misiunea de la Narcosimfe.
Roșcata incremeni. Mainile incepura sa ii tremure mai tare decat ii tremurara pana acum, inima incepea sa ii bata tare, iar pulsul sa ii creasca. A zis cumva "Institut"? Fata s-a gândit dintr-o data la Jace, Izzy si Alec. Cine era acea femeie?
-Planul functioneaza?-spuse femeia misterioasa.
-Mai bine ca niciodata. Doar ma stii-zise vesel baiatul. Doar ca inca se gandeste la el.
-Fă-o sa nu se mai gandeasca.
-Am incercat din rasputeri. Oricum, revenind la tine, l-ai sarutat?-intrebase baiatul curios
-Deloc. Cand eram pe punctul sa o fac, a intrat Maryse-spuse femeia
Fata , care era atenta la conversatie, incepu sa se zgâlțâie in lanțuri si sa se zvârcolească. Tocmai rostise numele "Maryse"?
Nu mai putea auzi nimic. Numai rostirea numelui mamei vitrege a lui Jace ii provoca o durere inimaginabila. Simti un gol in stomac, in timp ce se agita in lanturi. Tot ce auzi era o usa care se trantise, semne că femeia dubioasă plecă. Dar ei nu îi păsa.
Dupa minute in șir de agitatie, roscata obosi din cauza greutatii lanturilor puternice. Cand simti ca nu putea fi mai rau, tocmai intrase baiatul, furios pana peste cap.
-Draga mea Clary, de ce te agiti asa?-intrebase urlând baiatul.
-Vreu.Sa.Plec.Odata.De.Aici!
Gâfâia. Nu mai putea sa mai spuna nimic.
-Cine era femeie aceea?-intrebase cu o ultima suflare Clary.
-Nu este treaba ta!-raspunse sec baiatul blond.
-Nu este treaba mea? MA TII INCHISA AICI, DEPARTE DE BAIATUL PE CARE IL IUBESC, IAR EL CREDE CA SUNT MOARTA. MA TRATEZI CA PE UN CÂINE , SPUNANDU-MI CA MA IUBESTI! M-AI SALVAT CAND AM CAZUT DE PE ACOPERISUL ASCUNZATORII LUI LILITH CAND A EXODAT DOAR CA SA MA RĂEȘTI. IAR ACUM IMI SPUI CA NU ESTE TREABA MEA CAND II MENTIONEZI NUMELE MAMEI VITREGE A LUI JACE???!!!??!!!
Cuvintele ii ieseau pe gura odata cu lacrimile care ii ieseau șiroaie din ochii umezi. Baiatul se apropie de ea , gata sa ii dea o palma, dar fu oprit de ea.
-Sebastian...Te rog! Nu face asta!
Baiatul se opri cand ii rosti numele.
Heeeeeei. Ce faceti? Capitol bombă, da , știu....Oricum, ce credeti ca se intamplă mai departe. Apropo, cine credeti ca era femeia misterioasa? Deși știu ca deja v-ați dat seama
CITEȘTI
Shadowhunters - The story of the end➰
Science Fiction*continuarea sezonul 3 din perspectiva mea* -Unde e Clary?-spuse Jace, disperat. -Am omorat-o. E moarta. "Clary nu e moarta! Nu e moarta!" Acestea sunt cuvintele pe care si le spune mereu Jace in cap. Nu rezista nici o secunda cu gandul ca iubire...
