Maryse merse grabita spre camera fiicei ei , de la etajul 1, si batu voioasa si nerăbdătoare din cale-afara. I se citea pe chip bucuria nespusa pentru ca fusese ceruta in casatorie si acceptase, seara trecuta. Cand vazu ca nimeni nu ii deschise usa, batu a doua oara, tot cu aceeași veselie inconfundabila pe fata ei bine machiata si fardata. Intr-un final , usa se deschise incet, provocand un sunet mai degraba a scârțâială. In pragul usii se ivi o frumoasa fata inalta, cu ochii negri, in care i se citea atat oboseala, cat si buna-dispozitie.
Aceasta deschise foarte putin usa, sprijinindu-se de clanta de metal.
-Buna dimineata!-spuse Maryse, incantata.
-Buna, mama! S-a intamplat ceva?
-Pai...Da!
Maryse ii întinse in față degetul cu inelul cu piatra rosie, care in acea dimineata strălucea ca o stea solidara pe cerul instelat.
-Stai...Nu cred! Ce e ....Stai putin...
Isabelle era confuza, dar afisa un mic zambet fals, ca sa para ca stie despre ce vorbeste mama ei. Isi dadu seama intr-un final.
-Luke m-a cerut in casatorie! Iar eu am spus da!-completa Maryse, vazand dincolo de ochii fiicei ei.
-Asta e genial mamă, dar cand?
-Aseara. Stii, ti-am zis de intalnire. Ei bine, la final mi-a pus întrebarea, iar eu am acceptat!
-Ce bine, mamă! Sper ca de acum sa fii mai fericita ca niciodata!-spuse Izzy , si o imbratisa, transmitandu-i mamei ei bucuria si extazul total pe care il simtea.
-Dar tu...Ma mir ca nu esti treaza! E ora 12! Credeam ca esti in Sala Armelor.
-Ei bine...aseara m-am culcat tarziu....Um....Da...Foarte tarziu!
-Apropo, am aflat ca a venit Simon!
La rostirea numelui, Izzy facu ochii mari , afisand un zambet tâmp pe față, in semn de "chiar?!?eu chiar nu stiam!!!!!absolut deloc...!!" . Dintr-o data, de undeva din camera lui Isabelle, se auzi o moțăială, care semana mai mult ca un sforait. Isabelle, care la auzul acelor sunete mai era un pic si intra in pamant de rusine, statea in pragul usii, asa ca Maryse nu putea vedea foarte bine ce se intampla.
Mama o impinse incet pe Izzy, care nu obiecta sub nicio forma pentru ca se astepta la acest gest din partea lui Maryse, si pasi in camera.
In patul ei statea, invelit pana in gât, un baiat. Doar fața cea palida i se vedea sub plapuma violeta, care era îngropată in pernele pufoase, tot de culoarea mov.
-Că tot vorbind de Simon...Probabil ca nu am venit in momentul potrivit....
Maryse il sfida din priviri pe baiatul care dormea dus pe pat.
-Mama....Uite...Eu si Simon....
-Inteleg. Dar din nou iti spun, draga mea, vampirii nu pot procrea. Adica nu poti avea copii cu el.
-Mama!
Maryse ofta si o imbratisa, mergand incet spre usa.
-Apropo, nunta este peste doua zile.
Isabelle, care statuse nemiscata, facu ochii mari.
-Peste doua zile?!? Tu glumesti?!? Uite, stiu ca esti mama mea si ca am avut mereu un respect enorm pentru tine, dar ITI BATI JOC DE MINE????!!!??? Cum te gandesti ca putem face o nunta in doua zile?
-Deja am trimis invitatiile!-spuse nerabdatoare Maryse, nebagand in seama revolta fiicei ei.
Maryse se apleca spre Izzy, care era inca mirata, si ii spuse:
CITEȘTI
Shadowhunters - The story of the end➰
Fantascienza*continuarea sezonul 3 din perspectiva mea* -Unde e Clary?-spuse Jace, disperat. -Am omorat-o. E moarta. "Clary nu e moarta! Nu e moarta!" Acestea sunt cuvintele pe care si le spune mereu Jace in cap. Nu rezista nici o secunda cu gandul ca iubire...
