Shadowhunters - The story of the end➰

Capitolul 14: "Trebuie sa plecam!"

      Soarele plăpând arunca raze ucigatoare peste Idris. Copacii isi miscau lin crengile, lasand cateva frunze sa cada sau sa se aseze blajin pe cutele de vânt , formând la cadere un covor sublim de culori melancolice. Vântul vajaia in și prin ferestre,  si prin crapaturile din geam, intr-un sunet ambiental, dar galagios.
Clary statea pe scaun, legată, bucurandu-se de aproape primele ei ore de somn odihnitor de cand a fost rapita de fratele ei. Aceasta nu visa ca orice om normal, doar ii putea vedea pe Jace, Alec si Izzy stand in incapere , salutand-o si mai apoi dezlegand-o. O mai vedea pe Maryse , impreuna cu Luke, pe Maia impreuna cu Simon. Brusc, involuntar, pe ochii ei aparura lacrimi . Ii vedea pe toti cu ochii mintii, ca niste holograme mintale.
   
       Ea dormea, dar sub ochii ei aparura cateva picaturi , neconstientizand. Incepu sa simta mangaierile lui Alec pe mana, imbratisarile lui Isabelle, si buzele rosii ca focul ale lui Jace pe ale ei. Isi aminti cum a fost prima data cand s-a întâlnit cu Jace, cum a dat peste ea, crezand ca ea nu o sa il observe. Cum a fost prima data cand a fost dusa de Isabelle in sala armelor si si-a ales cele doua pumnale:unul al mamei si al doilea al tatalui ei . Isi aminteste cum a fost la acea vrajitoare cu Alec ca sa o aduca in viata pe mama ei. Alte amintiri i se derulau prin mintea confuza , facand slalom printre memoria ei . Un zgomot o trezi din somn, facand-o sa tresare de frica. Isi scula incet ochii, de parca fusesera cusuti cu fir roșu.  Durase 2 secunde sa isi poate reveni la vederea normala .
        Se auzira niste bufnitituri de parca fusesera fix in spatele beregatei ei. Nu putu descifra ce sunete erau. Parca se auzea un dulap trântit, un fermoar desfacut, semne ca peretii erau foarte subțiri. Dintr-o data, usa camerei ei de tortura se deschise.

    Sebastian navali in camera, cu doua genti mari de voiaj. Se apropiase de ea, fara sa o privească. Ii evita privirea ca o gazela vulnerabila in fata leului puternic, gata sa o manance de vii. Se napusti asupra scaunului ei, dezlegand-o. Clary il privea somnoroasa , dar si foarte confuza de ce facea el. Sebastian era constient de privirea care il analiza ca un scanner , dar nu o baga in seama. Continua sa incerce sa o dezlege. Clarissa nu intelegea ce se întâmplă, mai ales ca dintr-o data se auzi o bufnitura de jos, ca o usa trantita, ceea ce o facu si mai confuza, deoarece aceasta credea ca Sebastian facea acele sunete. El se uita la ea, cu ingrijorare si frica:

-Nu am timp de explicatii. Vine! Trebuie sa ne ascundem!

______________________________________
cu o seara inainte

-Pot sa imi deschid ochii?

-Inca nu!

        Maryse mergea cu ochii inchisi, fiind ghidata de vocea lui Luke, o voce melodioasa si foarte placuta. Aceștia se aflau in gradina exterioara a Institutului, rezervata NUMAI pentru ei.

       In mijloc, statea o masa din metal alb, inconjurata de doua scaune cu spatar inalt, alb, tot din metal, decorate cu flori albe si roz pastel. In mijlocul mesei, statea o vaza frumoasa de flori , tot de culoarea roz pastel, care dadea un aspect mult mai ambiental.

-Acum poti!-spuse cu entuziasm Luke.

      Mare ii fu uimirea lui Maryse cand deschise ochii. A inceput sa sara de bucurie si surpiză , imbratisandu-l tandru pe Luke. Acesta ii trase scaunul, facandu-i cu ochiul.

     Toata seara au povestit, la un pahar cu picior inalt de sampanie, frumos decorat cu detalii aurii, migăloase, aproape invizibile, dar care dadeau un aspect clasic, dar foarte cochet .

     La final, acestia se dusera sa se uite la stele si sa priveasca ursa cea mare si carul, admirand jocul licuricilor indiscreți. Luke se oprise din admirat stelele, ca sa scoata ceva din bucunar. Era o mica cutiută aurie, gravada cu: "Just for you". Acesta se puse in genunchi, facand-o pe Maryse sa se intoarca si sa faca ochii mari de uimire.