Magnus se plimbă pe holurile Institutului. Era foarte îngrijorat in privinta iubitului sau, pentru ca stia ca a fost numai vina lui. Bine, nu numai vina lui. El i-a spus lui Rachel unde s-a dus Alec, pentru ca ea a ajuns prea tarziu la portal. Dar nu avea de ales. Nu a mai facut nimic niciodata ilegal, asa ca s-a speriat putin cand a fost prins, dar trebuia sa recunoasca ca Rachel statea bine la capitolul agilitate.
Vrajitorul se uita prin hol daca era ceva de facut , pentru ca lui ii placea sa ajute. Insa , cand si-a intors privirea, a vazut o persoana pe care nu o voia sa o vada. O persoana pe care el a uitat-o.
-Scarlet.
Femeia in varsta de 388 avea un par brunet iesit din comun. Avea doua piercing-uri: unul in limba si unul in nas, dar tot atragatoarea era. Era inalta, iar formele ei erau frumos conturate, datorita rochiei mulate, albastre. Era o vrajitoare iscusita, dar nu foarte celebra, deoarece stia puține vraji.
-Magnus, ce ma bucur sa te vad!-spuse aceasta, imbratisand-ul pe Magnus, care ramasese nemiscat.
-Am crezut ca...
Nu apuca sa isi termine fraza , pentru ca simtea cum stomacul ii ia foc, iar cuvintele cum se pierd in jos, pe esofag. Simtea dintr-o data o durere imensa de cap, care il facea sa isi schimbe mina fetei
Scarlet se desprinse din imbratisare, desi ea era singura care isi duse mainile in jurul corpului lui Magnus.
-Doamne, de cand nu te-am mai vazut...Acum 100 de ani!-zise aceasta , gesticuland.
-Da...de mult timp.
Magnus avea toate starile, mai putin incantare nu. Era inca socat de prezenta vioaie a lui Scarlet.
-Sa stii ca nu am venit singura.
Vrajitorul isi indrepta privirea spre intrare, unde vazu ceva ce il facu sa isi deschida gura, instantaneu, fara sa vrea. In dreptul usii statea chiar Asmodeus in persoana, tatal lui Magnus. Tatal care si-a invinuit propriul fiu de uciderea mamei, care defapt se sinucise. Tatal care s-a decis sa isi alunge fiul. Tatal care nu a fost alaturi de baiatul lui in clipe grele.
-Asmodeus...
Magnus nu putea sa ii spuna tata. Nu voia si nici nu avea de gand. Era si bucuros, dar si inspaimantat de aparitia a doua persoand care au fost uitate de el.
-De ce...-incepu Magnus. De ce esti aici? De ce sunteti aici?
Isi reveni repede si se uita la ei curios, dar ingrozit pana peste cap.
-Ne-am gandit sa iti facem o vizita.
O vizita. Ce vizita? De ce o vizita? De ce acum? De ce aici? De ce dupa atata timp, dintr-o dată reapar in viata lui? De ce se uita frumos la el? De ce? Sunt o sumedenie de intrebari care il macina oe Magnus. O sumedenie de intrebari fara raspuns. Nu stia ce sa faca. Sa ii imbratiseze, sau sa le faca o vraja sa dispară de data aceasta pentru totdeauna din viata lui. Nu stiau nimic. Nu stiau de Alec. Nu stiau de Jace. Nu stiau de Izzy. Nu stiau nici de Clary. Magnus nu stia ce voiau cei doi, dar avea o vaga banuiala ca era ceva la mijloc.
______________________________________
Isabelle si Jace mergeau spre lift, pentru a se retrage in camerele lor. Cand au ajuns in dreptul lui si l-au chemat, dupa cateva secunde a venit. Doar ca nu singur. Ci cu Maryse.
-Va cautam .-spuse aceasta , formala, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Izzy o imbratisa imediat ce o vazu, dar Jace statea rezemat pe un picior, pentru ca se simțea vinovat. Maryse se desprinse din imbratisarea fiicei ei, pentru a-i da un sarut dulce pe frunte, apoi il lua si pe Jace in brate, luandu-l prin surprindere
-Unde ai fost?-zise Izzy ingrijorata.
-Am fost la Luke. L-am ajutat cu comenzile.
Isabelle era pur impresionata . Ar da orice sa o vada pe mama ei ca o ospatarita. Ar arata bine cu sort.
-Ne-am facut atatea griji!-spuse Jace, mascand golul din burta lui , care ii urca încet spre tubul digestiv
Maryse se întoarse spre Jace si il privi dragastos. Era o privire falsa, iar asta se vedea cu ochiul liberi.
-Îmi închipui Jace. Siiiigur eu am fost cea mai mare grija a ta!
Sarcasmul nu este o atitudine, ci o arta, iar Maryse o stia prea bine.
Isabelle se uita urat la mama ei, dar cu un strop in privire de "mama-te-iubesc-dar-te-rog-nu-mai-face-glume-proaste".
-Sunt sigura ca ai avut treburi mai importante.....!!!!!!!
Jace stia prea bine la ce se referea mama lui vitrega. De cand l-a vazut aproape sarutandu-se cu Rachel, simțea cum cineva ii pune un nod in adancul gatului. Maryse isi facu loc printre ei si inainta spre coridor, lasandu-i pe Jace si Iz singuri. Acestia au urcat in lift.
-Despre ce vorbea mama?-intreba Izzy cu nonsalanta.
-Adica?
-Adica la ce s-a referit cand a spus ca ai avut treburi mai importante.
-Nici eu nu stiu ....
______________________________________
O aseza la masa din lemn din sufragerie. Se aseza si el in celălalt capat, pentru a o privi in toata splendoara ei, dar ea refuza sa il priveasca. O femeie intrase in sufragerie, carand doua farfurii cu mancare. Una pentru ea si una pentru el. Nu voia sa se gandeasca la ce era in fata ei. Nu avea curaj nici sa se uite la mancare. Voia doar sa stea cu ochii inchisi, gandindu-se la tot.
-Mănânca!
Vocea lui era ragusita si se auzi in toata incaperea, desi nu o spunea cu rautate. Femeia parasi sufrageria, lasandu-i singuri. El nu manca nimic, pentru ca nici ea nu o facea.
-Nu o sa il mai vezi niciodata. Renunta odata!
Ea isi deschise ochii albastri si se uită el cu toata rautatea posibila din lume. In privirea ei se putea citi toata siferinta din acele aproape 2 luni. Era in stare de orice. Voia sa ia cutitul de pe masa si sa i-l infinga in ochi. Voia sa o faca. Dar nu putea.
-Crezi ca te-a iubit? Tot ce ai crezut tu ca a simțit el pentru tine a fost doar o gluma foarte proasta.
Orice ar spune el este o minciună. Asta credea ea. Isi repeta asta in gand de cateva ori, astfel incat sa nu uite fraza niciodata.
-Te minti singura, Clarissa.
Simți cum prin vene ii curgea sangele cu o viteza mult mai mare ca de obicei. Isi simti pulsul mai mare ca de obicei. Isi simti inima cum urla. Isi simti toti neuronii cum ard si cum se disipa. Simtea cum ochii ei clipeau des. Foarte des. Voia sa fuga. Voia sa scape de omul acesta diabolic .... Dar nu putea ........
Heeeei, ce faceti? Cum vi s-a parut capitolul acesta? V-as fi recunoscatoare daca ati scrie in comentarii cum vi se pare aceasta carte pana acum, in cateva randuri. Apropo, cine credeti ca este Scarlet?
CITEȘTI
Shadowhunters - The story of the end➰
Fantascienza*continuarea sezonul 3 din perspectiva mea* -Unde e Clary?-spuse Jace, disperat. -Am omorat-o. E moarta. "Clary nu e moarta! Nu e moarta!" Acestea sunt cuvintele pe care si le spune mereu Jace in cap. Nu rezista nici o secunda cu gandul ca iubire...
