Shadowhunters - The story of the end➰

Capitolul 6: "Ceva personal!"

Izzy se plimba prin Institut, cu liftul. Ba pe la etajul 3, ba pe la etajul 7. Când se hotărî să se ducă în camera ei de la etajul 1, in fața liftului, apăru Alec.

-Esti ok?

Fața lui părea furioasă. Era clar că se simțea incomod dintr-un anume motiv.

-Cindy mi-a spus că ți-ai cam făcut de cap cu liftul azi dimineață.

-Ei bine, da. Și?

Izzy nu înțelegea unde voia Alec sa ajunga.

-Ești in regula? Pentru ca nu prea pari.

-Dacă nu par , asta nu inseamna ca nu sunt in regula. Stai linistit, frăioare! Sunt ok.

Isabelle înaintă spre camera ei, observând că Alec o urmărea, așa că s-a întors spre el.

-Mă urmărești cumva?

-Ești o mincinoasa priceputa.

Isabelle se astepta ca fratele ei sa nu se lase pacalit.

-E vorba de Raphael?

Brusc, chipul lui Izzy se întunecă. Da, la asta se gândea. Numai la el.

-Este vreo problema??-spuse ea nedumerita de curiozitatea fratelui ei.

-Știi foarte bine că vampirii nu pot procrea.

Isabelle începu să râdă amar.

-Alec...Nu știu cum să îți spun, dar nu mă intereseaza să am un copil cu Raphel. Nici măcar nu suntem împreuna.

Ea râdea în continuare, deschizand ușa camerei ei. Se așeză pe pat, observând că și Alec făcu la fel. O analiza din cap până in picioare, aruncându-i câte o privire scurtă.

-Știu că te gândești la el- oftă Alec. O să iți spun ce mi-a spus o persoană pe care o iubesc mult: Ascultă-ti inima. Asta mi-a spus Magnus. Dacă îți dorești să il vezi, du-te la Du Mort.

-Alec, nu pot! Nu pot să fac asta!

Izzy devenise din nou serioasă.

-L-am învinovățit pe nedrept. Nu el a omorât mundanii aceia, ci Heidi. Nu pot să îmi arăt fața acolo! I-am cerut să plece din oraș, ca să nu il pârăsc Clavului. S-ar putea sa fi plecat deja!

-Dacă te iubește, va înțelege! Crede-ma!-zise Alec , plecând din camera , lăsând-o pe Isabelle pe gânduri.

______________________________________

-Ma-ți chemat?

Jace intrase în biroul lui Rachel, șefa Institutului.

-Da, Jonathan. Te rog, să iei loc!

-Mă numesc Jace.

-Ba nu. Te numești Jonathan. Jace este doar o poreclă .

Jace își dadu ochii peste cap. Nu avea cheful și dispoziția necesară să vorbeasca cu una dintre cele mai antipatice persoane pe care le cunoaște . Totusi, se aseza pe scaunul din fața biroului lui Rachel.

-Oricum, te-am chemat cu un motiv întemeiat, Jonathan. Aș vrea să îmi povestești tot ce s-a întâmplat în misiunea din Valea Tututor Cristalelor.

-I-ați întrebat si pe Izzy și Alec?

-Incă nu.

Vocea lui Rachel era impunătoare, sigură si foarte convingătoare. Era o femeie care știe ce vrea de la viața, chiar dacă avea numai 30 de ani împliniți.