Shadowhunters - The story of the end➰

Capitolul 10: "Dar am nevoie sa te vad!"

-Ai vazut-o pe mama , cumva?

-Nu.

      Isabelle umbla disperată pe holurile Institutului, intreband dacă a vazut-o cumva cineva pe Maryse. Nu a mai trecut pe la Institut de ore bune, de când i-a văzut prea "apropiati" pe Jace si Rachel.  Izzy s-a gândit că probabil era la Luke, așa că a lăsat-o balta.

    Nu știa ce să mai facă, pentru că de când Lilith s-a risipit, toți demonii au dispărut(cu exceptia narcosimfelor, normal), așa că nu avea misiuni. I-a trecut prin minte să îl mai viziteze pe Alec, dar știa că deja stătuse prea mult la el în cameră , sâcâindu-l și spunandu-i că a fost si vina lui, nu numai a lui Rachel.

   Dădea târcoale acum unei săli pline de calculatoare, unde nu muncea multă lume, pentru că nu prea era ceva de muncit. Traversare apoi alt hol, puțin mai mare, până la lift. Apăsă pe butonul 1, iar în câteva secunde era pe coridorul care dădea spre camera ei. Sunetul tocurilor ei mari, negre, răsuna până la sfârșitul holului, iar silueta ei frumos conturată se arcui ușor pe covorul vintage, ales chiar de mama ei.

    Când voia să deschidă ușa de la camera ei, un sunet se auzi dintr-o cameră mai îndepărtată, ceea ce o făcu să se oprească și să înainteze curioasă spre directia din care venea. Păsi încet, dar apăsat. Era sunetul pe care îl produce o sticla atunci când este spartă. Era camera lui Jace

    Isabelle se apropia ușor , observând că ușa de la camera respectiva era intre-deschisa. Puse mâna pe clantă și o împinge foarte puțin, cât să poată vedea ce se întâmpla cu Jace. Acesta stătea cu fața spre geam, furios, dar și gânditor. Trecut prin toate stările posibile. Se putea observa pe podea bucăți din ceea ce a mai rămas din frumoasa vază cu flori albastre și mov.   Isabelle nu putea găsi un anune motiv pentru starea în care era fratele lui vitreg. Dar avea o vagă bănuială.

-Jace, îmi poți explica și mie ce naiba te-a mai apucat?

    Jace se întoarse spre ea, și o privi ușor dezorientat. Abia atunci observă Isabelle că Jace avea mâna plină de sânge.

-Pe toți îngerii...

    Peste o oră, Jace stătea pe un scaun din cabinetul Institutului. Mâna îi era bandajată de vreo 10 ori, iar în timp ce acesta își analiza bandajul, Izzy intră pe ușă, cu privirea pe Jace și pe mâna lui.
 
  Se așeză pe scaunul din fața lui.

-Încă nu mi-ai spus nimic.

-Mai are vreun rost?-zise Jace.

-Normal că are!-spuse Izzy, deranjată de răspunsul pacifist . Jace, te-am găsit spărgând o vază, cu mâna plină de sânge. Cum sa îmi spui că nu are niciun rost?????

-Cred că am văzut-o pe Clary .

      Vorbele lui Jace au venit ca o bombă letală și ucigasă pentru amândoi. Se lăsase liniștea asupra cabinetului unde erau numai ei doi . Isabelle își schimbase mina feței de la furie extraordinară la nedumerire.

-Am văzut o fată cu păr roșcat. Afară. Atunci. Acolo. Am izbit vaza pentru că eu credeam că era doar în mintea mea. Pentru mereu îmi spun că trebuie să uit odata. Pentru ca mereu îmi urlu în minte ca trebuie sa pun capat tuturor suferintelor. Dar acum când stau și ma gandesc la ceea ce am văzut....

    Isabelle nu găsea nicio noima în vorbele lui Jace dar vorbea atat de clar si rar, incat oricine putea sa il creada pe cuvant.

-Eu știu că ea traieste. Ea era fata aia roscata. Stiu ca ti se pare ca innebunesc dar ...

-Jace...

-Chiar asta fac!-continua Jace, cu ochii in lacrimi.

______________________________________

     Lydia bătu la ușă , timidă. Știa că nu era bine ceea ce face, dar avea nevoie să îl vadă. Peste câteva secunde, ușa camerei se deschise, din ea ieșind un barbat îmbracat in negru.

-Ce cauți aici? Doar stii ca ti-am interzis sa mai vii pe aici.

-Dar am nevoie să te văd.

    Lydia se apropie să îl sarute, dar el o impinse.

-Te rog, doar stii ca te iubesc. După incidentul de la nunta lui Alec, tu ai fost singurul care m-a consolat.

-Te rog frumos sa pleci! Dacă ne prinde Maryse din nou...

-Și ce dacă?? Nu mai esti împreună cu ea . Poți sa faci ce vrei cu viata ta.

      O privi cu iubire, dar si cu teamă.

-Uite, relatia noastra nu a fost una serioasa. Intelegi? Dupa nunta lui Alec, te-am consolat si mi-am dat seama că esti o femeie geniala. Dar...

-Dar ce?-intreba Lydia.

      Lydia nu intelegea ce se intampla cu barbatul pe care il iubeste , dar stia ca nu mai era al ei demult.

-De ce nu vrei sa fugim in lume? Te iubesc Robert, dar tu... se pare ca nu ma mai iubesti...