Shadowhunters - The story of the end➰

Capitolul 8: "Eu zic să pleci!"

          Magnus îi făcu semn cu mâna lui Alec să intre în portal, iar Alec dădu din cap în semn de Mulțumesc. Înaintă , iar dupa doua secunde, o rază mov se împrăștie în cameră. Alec intrase în portal, lăsându-l pe Magnus singur.
        
      Alec era acum în fața clădirii imense din Idris , casa Surorilor de Fier,casa unora dintre cele mai pure ființe. Sub picioare acum stătea iarba proaspăt tăiată și udată, iar soarele îi ardea lemnul de pe arc. Era cald pentru o zi de septembrie. Mult prea cald. Alec luă la pas grădina frumos îngrijită, salutând fiecare Soră de Fier pe care o întâlnește, până o observă pe cea mai tânără dintre ele, stând gânditoare, pe banca de sub stejarul de la marginea grădinii.
         
        Aceasta îl observă pe Alec și se ridică, surpinsă.

-Alexander...Mă bucur să te văd.

-Și eu mă bucur, Ophelia-spuse Alec, așezându-se neinvitat pe bancă.

-Nu am primit nicio veste cum că o să avem o vizită-spuse Ophelia.

      Ophelia se îngrijoră din ce în ce mai tare, rămânând cu ochii pe chipul lui Alec, studiindu-l

-Nu am voie să ies din Institut. Nu aveam...
 
       Alec își mută privirea din Pământ la Ophelia , și remarcă faptul ca Sora de Fier părea mai îngrijorată decât își imagina.

- Am nevoie de ajutor. De ajutorul tău.

       Alec și Ophelia se cunosc din copilărie. Au fost prieteni foarte buni, petrecându-și verile în Institut, jucându-se și plimbându-se cu liftul. Doar că nu au mai ținut legătură de când Isabelle și ea s-au certat de la cine ar putea fi cea mai bună Soră de Fier din ele două. Iar vestea că Ophelia a devenit una nu i-a picat bine lui Isabelle.

-Uite, știu că o să spui nu, dar am mai nevoie de ajutorul tău. Aș avea nevoie să vorbesc cu Oracolul.

         Acum foarte mult timp, Oracolul răspundea întrebărilor oamenilor care aveau mare nevoie de răspunsuri , însă, atunci când Sora de Fier Cleopa a fost înjunghiată de sora lui Luke, a ales să ia o pauză și să nu mai vorbească cu nimeni. Și vestea că Ithuriel a fost omorât de Lilith l-a afectat foarte mult. Surorile de Fier îl îngrijeau și stăteau cu el, doar că el nu voia să vadă pe nimeni.

-Alexander...Ce îmi ceri tu...

-Știu că cer mult, dar...

-Da, Alexander! Îmi cer mult. Prea mult-spuse Ophelia ridicându-se de lângă Alec. Te-ai furișat printr-un portal magic, deși îți era interzis, iar acum...îmi ceri ceva ....

-Te rog!Am mare nevoie de tine! Vrea să vorbesc cu el despre Clary.

      Ophelia înmărmuri. De la dispariția ei, nici o Soră de Fier nu i-a mai rostit numele.

-Clarissa este un subiect sensibil... Știi bine că Oracolul nu ar accepta așa ceva...

-Oracolul știe dacă trăiește sau nu. Are puteri supranaturale. Am putea ști adevărul.

-Nu îi face bine prezența unei persoane, da păi reamintirea ...

     Alec se ridică și el. Aveau aceeași înălțime, deși Alec era cu un an mai mare decât Ophelia. Albul rochiei îi scotea ochii de un albastru intens în evidență, detaliu pe care Alec mereu îl adora la ea. Unul dintre ele.

-Știu că vrei să mă ajuți, pentru că te cunosc foarte bine. Am stat 15 ani împreună și crede-mă, chiar te știu. Te știu ca pe o carte deschisă. Întrebarea mea pentru tine este asta: De ce nu vrei să scăpăm odată de povara asta? De ce nu vrei să aflăm împreună soarta lui Clary? Dacă e în viață? Dacă s-a rătăcit? Daca e defapt moarta...? Trebuie să știm adevărul, și pentru că Oracolul știe ce e cu Clary, insist în continuare să mergem la el.