-Essiaaaaaa, deşteptareeaaaa! Trebuie să mergi la şcoală. Este șapte și jumătate și o să întârzii! Coboară să mănânci ceva şi fugi repede!
Alessia, ca în fiecare dimineaţă, sare din pat şi după ce face duşul de rigoare şi se îmbracă pentru şcoală ,realizează că mama ei a exagerat din nou în privinţa orei. Este abia 6:15.
-Mamă, nu este amuzant!Te rooog, nu mai face asta! Mă bagi în sperie
ţi în fiecare dimineaţă…În fine, ce avem la micul dejun?
-Clătite cu dulceaţă de vişine, preferatele tale, spuse mama ei în timp ce chicotea.
-Aşa mai merge să-ţi începi ziua!
Înfulecă două clătite și porni către şcoală. Nu o lua niciodată pe scurtătură. Unul dintre motive era acela că trebuia s-o găsească pe Spencer pentru a merge împreună. Nu se știa niciodată pe cine putea întâlni pe drumul acela îngust şi sinistru.
- ‘Neaţa S.!
- Bună dimineaţa, Soare!
Cele două îşi zâmbesc şi se îmbrăţişează când se întâlnesc. În şcoala lor, astăzi avea să se desfăşoare o activitate numită “Sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice”. Cum Spencer şi Alessia sunt cam neîndemânatece, au mers la secţiunea teoretică.
Erau sigure că vor fi numai tocilari. Însă de cum intrară ,începură să-şi dea coate .Au observat că tipul care asigura partea tehnică- proiectorul, calculatorul și celelalte, arata foarte bine. Spencer, deşi avea prieten, nu s-a putut abţine să nu atragă puțin atenția asupra ei, aşa că se prefăcu că se împiedică de un cablu. Alessia care prinse ideea ,privi amuzată cum își face intrarea prietena ei . Hey, eşti okay? O întreabă misteriosul Făt-Frumos.
- Mhm..o sa fiu mai atentă..
- Aşa să faci.
Apoi se aşează cu Alessia într-o bancă şi îşi aşteaptă rândul pentru a-și prezenta proiectele.
- Ăsta-i numai bun pentru tine, A.
- Arată bine, dar ştii că niciun băiat nu-i destul de bun pentru mine.
- Eh, niciunul nu te merită, dar nici tu nu meriţi să stai singură toată viaţa. Lasă că-ţi găsesc eu unu’ care sa te facă fericită.
- Blah, bla, bla. Eu sunt Forever Aloneeee, în persoană!
- Hahahah..hai măi, nici chiar aşa. Nu-l lasăm noi pe ăsta să ne scape. Pun pariu că acum se gândeşte la cum naiba să facă sa te scoată în oraş.
- Mdaaa, siiiiguuur! “Şi marmota învelea ciocolata în staniol..”
Alessiei îi surâdea ideea de a ieși cu tipul acela. Când îşi dădu seama că a început să viseze la aşa ceva, se înspăimântă. Recunoştea când un baiat arăta bine, dar nu îşi imagina faze de genu’ celei cu ieşitul în oraş. Tipul acela misterios o atrăgea.
Făt-Frumos cel Misterios era Edd, un brunet cu ochii negri, înalt şi cu un accent provocator. Majoritatea fetelor din liceu îl cunoşteau..destul de bine, cele mai multe pierzându-şi virginitatea cu el. Nu-l interesau deloc relaţiile serioase, nici nu dorea să audă de aşa ceva. Îl pasionau motocicletele, cursele cu maşini, dar şi cele cu cai. Cât despre şcoală..avea note mari din cauză că plătise un detectiv pentru a-i urmări pe profesori şi pentru a le afla secretele care le puteau afecta cariera sau chiar viaţa personală. Pentru a-şi ţine gura, profesorii îi puneau note mari, iar la examene plătea un tocilar să dea examenul pretinzând că este el. Ah, şi cât despre ce căuta Edd la sesiune… era acolo doar pentru a avea scuza de a scăpa de la ora profesoarei de matematică. Singura pe care nu avea cu ce o şantaja, încă.
Nu-i plăceau fetele de genul Alessiei, ba chiar îl enervau. Dar când o văzuse simţise şi el aceeaşi atracţie. O dorea. Era mirat că ea nici măcar nu încercase să se facă remarcată,iar asta îl făcea să o dorească și mai mult. Nici el nu a băgat-o în seamă. Nu-i stătea în fire să se ducă el la o fată…nu făcuse asta niciodată.
Edd lua toate deciziile pe moment și nu-i păsa de urmări, de consecinţe,sau de gura lumii…tot ce voia el era să se distreze şi ştia mereu să obţină ceea ce voia. Fiind singur la părinţi ,aceștia îi satisfăceau toate poftele. Chiar dacă nu se credea capabil de acest sentiment, îi iubea…enorm. Ca în orice familie existau certuri, păreri diferite şi aşa mai departe. Îi supăra des cu comportamentul lui de adolescent rebel, dar lor le trecea, ca oricăror părinți.
