După câteva minute de aşteptare sună cineva la uşă. Bănuiau cine era şi Alessia merse să deschidă. Pe faţa mamei Alessiei se instală un zâmbet larg. Când uşa fu deschisă apăru o siluetă masculină fermă, înaltă ce deţinea ochi precum smaraldul şi un păr castaniu închis. Le zâmbi politicos, salută şi i se prezentă Alessiei.
- Bună seara! Tu trebuie să fii Alessia. Kristen mi-a povestit multe despre
tine. Eu sunt George Knee.
- Bună seara. Da, sunt Alessia. Încântată de cunoştinţă, domnule Knee.
George vorbea foarte repede.
- Te rog, spune-mi George. – îi zâmbi prietenos.
- Ok.
- George, te rog, ia un loc şi mai stai de vorbă cu Alessia în timp ce aşez masa.
George se aşeză cu Alessia pe canapeaua din living. Se studiau reciproc . Alessia observă cât de bine îi venea costumul negru şi elegant, cam prea elegant pentru acest eveniment, conchise Alessia. Aruncânt neglijent o privire pe fereastră văzu un BMW Seria 7 negru, parcat în faţa casei.
- Cum e cu şcoala, Alessia?
- Foarte bine. Am avut 8 ani consecutiv media cea mai mare din clasă, iar anul acesta tind să cred că va fi al 9-lea. – spuse Alessia zâmbind.
- Frumos. Felicitări! Te-ai gândit unde vrei să mergi mai departe?
- Desigur, la Yale sau la Brown.
- Impresionant. Mult succes! – spuse George cu un zâmbet puţin uimit.
- Mulţumesc! Dumneav…
- George.
- Oh, George – se corectă Alessia zâmbind – mergi şi tu cu mama?
- Da. Iniţial acolo munceam, a trebuit să mă mut aici o vreme din cauză că mama mea are nişte probleme de sănătate şi a vrut să mă aibă în preajmă.
- Îmi pare rău pentru doamna Knee.
- Deja e mult mai bine. Tatăl meu a fost doctor, iar acum are afaceri cu medicamente. Anul trecut şi-a mai deschis încă cinci farmacii în Irlanda şi vara aceasta îşi va mai extinde afacerea.
- Irlanda…aş vrea să merg acolo o dată. Este o ţară plină de legende şi tot felul de poveşti ciudate.
- Îndr-adevăr. Am o casă la marginea unui orăşel din Irlanda. Localnicii mi-au spus o mulţime de legende, evident, nu am crezut nimic.
- Nici eu nu cred în poveşti din acestea, dar mi se pare interesant.
- Poftim la masă, scumpilor! – spuse mama Alessiei zâmbindu-le.
- Miroase minunat! Sunt sigur că şi gustul este pe măsură – spuse George continuând să o complimenteze pe Kristen.
Cina a fost foarte apreciată. Alessia s-a împrietenit cu George. Dar pe el încă îl mai deranja faptul că Kristen avea un copil. Dar cum a se muta împreună nu era încă în plan, îşi spuse că avea timp să accepte că Alessia vine la pachet cu Kristen, şi putea încerca să-i fie mai apropiat fetei.
- Deci cum ţi se pare? – o întrebă Kristen pe Alessia în timp ce spăla vasele.
- Este ok. Pare un bărbat hotărât şi prezentabil. La prima vedere pot să spun că-mi place.
- Asta şi voiam să aud.
- Auzi, dar eu unde stau cât timp eşti tu plecată?
„ Spune că la Spencer, te rog spune că la Spencer!”
- Mă gândeam să te las să stai cu Spencer.
„Aşa, bun, bravo! Acum, introducerea în universul operei.”
- Spencer pleacă în Franţa…
- Ah, da? Cu Mike?
- Nu…S-au despărţit acum câteva zile.
- De ce? Păcat de ei, erau un cuplu frumos.
- Este o poveste mai lungă…
- Păi, atunci, cu cine pleacă?
- Mi-a propus mie s-o însoţesc…Mă laşi?
„Acum urmează stupidul <<Mă mai gândesc. >>”
- Hmm, mă mai gândesc.
- Ok. – îşi dădu Alessia puţin ochii peste cap.
- Când e plecarea?
- Pe 10 iunie.
- Aha. Eu merg pe 7.
- Spencer ar vrea ca să-i spun din timp ce planuri am ca să poată găsi pe altcineva în caz că eu nu merg.
- Mâine îţi dau răspunsul.
- Bine…
Alessia mersese în camera ei, privea absentă pe fereastră şi-l sună pe Edd să-i spună noutăţile.
- Bună, Edd! –salutase ea entuziasmată
- Bună.
- Unde eşti? Abia te aud.
- Sunt într-un club. A venit un văr de-al meu din Miami şi am ieşit un pic. – spuse Edd, un pic ameţit, îndreptându-se spre ieşire – Vrei să vin să te iau?
- Nu…nici nu pot. Sunt acasă, îţi spusesem că astăzi am un musafir la cină.
- Da, îmi amintesc. Şi cum ţi s-a părut?
- E ok. Îţi povestesc mâine mai detaliat. Altceva voiam să te anunţ.
- Ce anume?
- Îţi aminteşti de tipa aia roşcată care nu acceptase să ieşiţi din ţară vara asta?
- Mda…Abia aştept să-i fur un sărut.
- Am vorbit eu cu ea şi m-a rugat să te anunţ că poliţia a eliberat-o pentru o lună.
- Super! Şi unde vrei să mergem, scumpo? Ar trebui să fac de pe-acum rezervările.
- Nu ştiu. Gândeşte-te şi tu. Vorbim mâine şi despre asta. Nu vreau să te mai reţin.
- Te … pup! Abia aştept să ne vedem.
- Şi eu.
Lui Edd nu-i venea să creadă ce era pe cale să spună.
“Ce mi-a venit? Cum să-i spun asta? Nu poţi iubi o persoană în două luni. Bou mai sunt, vorbeşte alcoolul în locul meu.”
Alessia se gândi să o sune pe Spencer, dar apoi renunţă, luând în considerare posibiliateta ca ea să doarmă. Îşi luă în schimb laptop-ul în braţe şi visă privind fotografii din Franţa, Veneţia, Londra, Italia şi Grecia. Voia să meargă neapărat în Europa, dar nu putea să aleagă o ţară anume acum, aşa că lăsă sarcina aceasta pentru a doua zi.
