Edd nu mai simţise chestia asta pentru nicio fată. Sigur, l-au atras multe , dar niciuna cum îl atragea Alessia.
„Ahh, pe bune?! Morcovel?! Hai, bhă, ce-i cu tine?”
Renunţă la astfel de gânduri şi o sună.
- Hey, Morco…Alessia! Ce mai faci?
- Bună, Edd. Bine, mă pregăteam să ies la plimbare cu o prietenă.
(- Vai, nu pot să creeed! Te-a sunat de dimineaţă. Tipul chiar te place..uhhh..şoşotea Spencer prin cameră.)
- Ce coincidenţă, şi eu mă gândeam să fac o plimbare. Vrei să vii cu mine?
Spencer tot îi şopteşte: „ Da! Da! Da!”, apoi văzând că Alessia ezită să îi răspundă afirmativ, îi ia telefonul din mână şi ţipă: „Da, normal că vine!”
- Super, păi..ne vedem toţi trei în parcul de lângă casa Alessiei. Vin să vă iau de acolo.
- Bineee, paa!
- Spence’ tu chiar nu gândeşti? Ce naiba e în capul ăla al tău? Bolovani, paie, smântână?
- Hahaha, las’ că gândeşti tu pentru amândouă.
- Da’ dacă ne duce într-o pădure sau cine ştie unde?
- Mi-am făcut temele, nu-i genu’.
- Mhmmm…
- Hai, mai termină. O să fie distractiv.
După ce au chicotit şi şi-au ales ţinutele ,pornesc în spre parc. Edd le aştepta ascultând muzică pe o bancă. Când o văzu pe Alessia simți că ceva îi gâdilă stomacul.
- Hey! Ce faceţi fetelor?
- Bine. Pregătite de plimbare, îi răspunse Spencer în timp ce-i făcea o analiză.
- Şi unde mergem? întreabă Alessia schiţând un zâmbet finuţ pe faţă.
- Surpriză. Hai în maşină şi o să vedeţi unde mergem.
- Nu-mi plac surprizele. Spune unde mergem sau nu urcăm.
- Vă duc într-o pădure să vă violez, spuse Edd râzând. Dacă aveam intenţia asta aş fi putut-o face cu multă uşurinţă ,dealtfel.
Alessiei nu-i plăceau surprizele, niciodată nu i-au plăcut, dar spre deosebire de ea ,Spencer le adora aşa că o convinse pe prietena ei să urce în maşină. Avea o intuiţie bună și ştia că ceva interesant avea să se întâmple.
Edd le-a dus la ferma lui de cai. Aici nu mai dusese pe nimeni, dar cum îi plăcea lui să spună mereu: toate aveau un început. Peisajele erau de-a dreptul mirifice, aerul foarte curat, iar liniştea era deplină. Se auzeau doar copitele cailor lovind puternic solul. Alessia se îndrăgosti imediat de acel loc. Iubea animalele, plantele…natura. Caii erau printre animalele ei favorite. Așa că a nimerit destul de bine Edd,ducându-le acolo.
- Este superb acest loc! exclamă Alessia.
Edd îi zâmbi şi simți o uşoară mulţumire citind încântarea din ochii Alessiei . Spencer era şi ea vrăjită de acel loc.
- Deci, ne înveţi să călărim? întreabă Spencer nerăbdătoare să se afirme.
- Da, apoi facem o plimbare pe-aici, ca să vă arat împrejurimile.
- Călare?
- Mhm.
Edd făcu întocmai cum le promisese. Avea momente când abia se abţinea să nu guste buzele dulci şi catifelate ale Alessiei, iar ea simţea același lucru. Spencer observă neliniştea instalată pe chipul fin al Alessiei, dar se bucură prezicând în mintea ei ,un frumos viitor alături de Edd. Spencer era la curent cu tot ce se petrecea în liceu, ştia toate bârfele despre Edd, de asemenea ştia şi tot ce se spunea despre Alessia. Acesteia i se pusese eticheta de „morcovel ciudăţel”, aşa că nu credea mare parte din ce se spunea. Spencer nu este genul care să judece oamenii, mai ales când nu le cunoştea decât numele.
