- Ai vrea să…?
- Mike! - se încruntă Spencer.
- Oh, scuze…
După acea fază urmară câteva momente lungi de tăcere.
- Cred că ar trebui să plecăm… - murmură Alessia. Se roteşte tot în jurul meu.
- Stai doar un minut să o anunţ pe Brigitte.
Alessia se aşeză într-un colţ mai retras. Matt o văzu şi veni la ea.
- Hei, eşti ok? De ce eşti singură aici?
- Sunt b-bine. – spuse ea în timp ce-şi masa uşor fruntea.
- Unde-i Edd?
- A mers să vorbească cu Brigitte.
Matt, neştiind despre ce vrea Edd să vorbească cu Brigitte, se înfurie puţin.
- Vrei să mergem acasă?
- Ce? – întrebă ea neînţelegând din cauza muzicii ce a spus Matt.
Nu mai apucă să repete întrebarea.
- Putem pleca acum.
- Edd, nu poţi să conduci aşa…
- Stai liniştit, mă descurc.
- Băi, stai.O chem pe Spence să vă ducă.
- Am spus că mă descurc. – ridică vocea Edd.
- Nu fi încăpăţânat.
Edd continuă să meargă cu Alessia de mână pe margina piscinei, dar Matt îl prinse de umăr pe Edd. El se enervă şi îi dădu un pumn lui Matt. Toţi îl priveau pe Matt căzând în apă.
Alessia nu prea înţelegea ce se întâmplă în jurul ei. Nu era obişnuită cu băutura şi era foarte ameţită.
- Edd! Ce ai? – strigă Spencer.
- Vă duc acasă. Acum. – spuse Mike. Edd, dă cheile.
- Edd. – rosti roşcata care începea să se dezmeticească.
Edd o privi scurt, apoi se supuse şi îi dădu cheile lui Mike. Tot drumul Alessia îl privi rece şi oarecum speriată.
Ajunşi la hotel, Alessia vru să se ducă în camera ei.
- Nu mai dormi cu mine? – o întrebă Edd.
- Ăhh…
- Te-ai speriat. – constată el.
Alessia plecă puţin capul.
- Ştiu că am făcut o chestie stupidă. Dar m-a apucat o gelozie prostească pentru că Matt îţi poartă de grijă…şi am reacţionat urât. Nu se va mai repeta. – îi spuse el luându-i mâinile într-ale lui.
Roşcata îşi ridică privirea din pământ, dar încă încerca să se ducă în camera ei, retrăgându-şi mâinile.
- Poate ar fi mai bine să dorm în camera mea şi a lui Spence.
- Ale…
- Noapte bună, Edd. – i-o tăiase ea, apoi închise uşa.
Edd se dădu cu capul de uşă, apoi merse în camera lui şi adormi.
Pe la ora şase diminneaţa au ajuns şi ceilalţi 3 – Matt, Mike şi Spencer.
Toţi s-au trezit târziu. La micul dejun se simţea o oarecare tensiune, priviri cu subânţeles fiind aruncate de la o persoană la alta. Deşi Alessia stătea lângă Edd evita să-l privească sau să-l atingă. Spencer şi Mike erau puţin jenaţi unul de celălalt, iar Matt nu o scăpa din ochi pe Alessia. Reamintindu-şi în ce stare a fost Edd noaptea trecută, îşi făcea griji pentru Alessia, să nu-i fi făcut Edd ceva fără voia ei, iar faptul că acum erau puţin distanţi alimenta grijile lui Matt.
- Ar trebui să-ţi ceri scuze. – murmură în cele din urmă roşcata.
Lui Edd nu-i plăcea deloc ideea de a-şi cere scuze; nici părinţilor nu le cerea scuze deşi greşea destul de des. Nu obişnuia să facă asta. Îi ceruse scuze totuşi Alessiei, dar cu ea totul era neobişnuit. Acum ar fi fost în stare să facă orice, doar pentru a distruge distanţa dintre ei.
- Hei…Matt, scuze…pentru faza de aseară. – îi spuse el ca şi cum ar avea ace în gât.
- Mda…să spunem că ţi le accept, de dragul Alessiei.
Lui Edd îi sări din nou muştarul, şi se retrase puţin, „să dea un telefon”.
- Alessia, eşti ok?
- De ce nu ar fi? – i-o tăie Spencer.
Spencer înţelegea la ce se gândea Matt, dar avea încredere în Edd şi dorea ca aceste bănuieli ale lui să dispară.
- A băut multişor.
- Nu le-am amestecat şi sunt ok. – îi răspunse aceasta cu un zâmbet scurt – Dar tu?
- Ah, eu nu am nimic. Sunt obişnuit.
- Eşti obişnuit să ţi-o iei în freză? – întrebă Mike chicotind, reamintindu-şi că şi el i-ar fi dat una în avion, când se sărutase cu Spencer pentru a-l face gelos.
- Nu asta am vrut să spun. Sunt obişnuit cu tipi ca Edd.
Alessia se mulţumi doar să ridice o sprânceană. Era puţin dezamăgită de reacţia lui Edd, şi pe bună dreptate, dar nu-i plăcea să audă astfel de remarci. Nu avea chef să se ia de Matt, aşa că se duse în cameră – camera lui Edd.
Îl văzu pe Edd întins pe pat citind o carte. I se părea foarte atrăgătoare postura cuminte în care îl găsise. Era dulce şi în acelaşi timp atrăgător.
- Să vezi şi să nu crezi…Edd citind.
Edd tresări şi închise rapid cartea, apoi o aşeză sub o alta.
- Ce citeai? – întrebă cu interes frumoasa roşcată aşezându-se lângă el.
- Eh…nimic interesant.
- Hmm…ia să vedem.
Alessia luă cartea pe care o citea Edd.
- „Perlele Mării”. – citi ea titlul – Mai nou scotoceşti prin lucrurile mele? – întrebă cu un surâs jucăuş pe faţă.
- Era jos. Lângă geanta ta.
- Aha. E drăguţă cartea.
- Orice atingi tu e drăguţ.
Alessia chicoti, apoi îşi revărsă buzele peste ale lui.
- Am o idee.
- Spuneee.
- Ce zici de o plimbare cu motocicleta?
- Dacă eşti foarte atent la condus!
- Promit.
- Dar, stai, de unde motocicletă?
- Mi-am cumpărat una vara trecută şi am lăsat-o la Brigitte.
Matt, Spencer şi Mike jucau cărţi. Edd şi Alessia au trecut să-i anunţe că vor ieşi; mai mult Alessia a vrut să o înştiinţeze pe Spencer.
- Hei, noi ieşim.
- Ok. Şi noi vom ieşi mai târziu.
Privirea încruntată a lui Matt fu imediat observată.
- Matt, nu e nevoie să-ţi faci atâtea griji. Alessia poate să-şi poarte singură de grijă. Şi dacă e cu Edd este în siguranţă. – încercă Spencer să-l readucă în banca lui.
- Edd nu-mi inspiră siguranţă.
- Mda, tu nu eşti în siguranţă cu Edd, mai ales dacă te uiţi la Alessia în felul acela… - îi replică Mike cu un zâmbet puţin răutăcios, având în vedere faptul că nici el nu-l prea suporta.
Matt se enervă şi părăsi jocul de cărţi. Plănui să îi urmărească pe Edd şi pe Alessia, dar nu-i mai găsi. Mike şi Spencer nu aveau decât să profite de intimitate, apoi să-şi planifice seara.
(Povestea este încă în lucru, continuarea va fi pusă curând.)
