Zilele dinaintea plecării au trecut în tocmai cum au plănui tinerii.
- Alessiaaaa! Nu-mi găsesc telefonul!
- Spence, mi-ai văzut cumva tricoul acela albastru?
Edd şi cu Matt le aşteptau pe fete în livingul Alessiei.
- Fetele astea… - murmură Matt.
Matt mereu a fost deranjat de nepunctualitate, dar Edd nu părea să aibă vreo reacţie şi îl ignoră pe Matt. El nu obişnuia să fie punctual, decât când venea vorba de Alessia. Într-un final au coborât şi fetele.
- Aveţi tot ce vă trebuie? – întrebă Edd.
- Da, scumpule. – îi răspunse Alessia agăţându-se de gâtul lui şi sărutândul ca şi cum ar fi fost singuri în cameră. Spencer îi admira pe cei doi cu un zâmbet visător aşternut între obraji, dar Matt era iritat şi îşi mută privirea spre fereastră.
- Cred că putem pleca. – spuse Edd analizând bagajele.
Cei patru s-au urcat în maşina lui Edd, condusă de şoferul acestuia, şi au pornit spre aeroport.
- Cred că toţi avem nevoie de vacanţa asta. – murmură Spencer.
- Da, ne prinde bine tuturor. – o aprobă frumoasa roşcată, în timp ce se juca cu degetele lui Edd.
Ajunşi la aeroport dau cu ochii de Mike.
- Imposibil. – spuse Spencer după ce-l ţinti pe Mike cu privirea.
- Hei, poate nu merge în Franţa.
- Sau apoate vă tot întâlniţi dintr-un motiv anume. – zise Matt.
- Eu mă întorc. Nu mai vreau să merg nicăieri. Plecam să scap de el.
- Nu te întorci! Lasă că nu o să dai cu ochii de el. Tu mergi în Paris, el poate merge în Lyon.
Spencer oftă şi se întoarse cu spatele, în aşa fel încât Mike să nu o observe.
Când au vrut să-şi ocupe locurile Mike o urmărea cu privirea, fiind în acelaşi avion şi dorind să se aşeze lângă Spencer. Locul de lângă frumoasa blondă fu ocupat de către Matt, iar Mike, cu un nod în gât se aşeză chiar în spatele lor, pentru a auzi ce vorbesc. Spencer îl sărută pe Matt, iar Mike simţea cum sângele îi clocotea. Matt îşi dădu seama de intenţiile fetei şi îi intră în joc.
- Va fi cea mai tare vară alături de tine! – spuse Spencer cu un extaz fals şi suficient de tare pentru ca Mike să o audă.
- Pe bune, Spence? – întrebă Mike pierzându-şi răbdarea.
- Matt, mi s-a părut că cineva mi-a rostit numele.
- Şi eu am avut aceeaşi senzaţie…
Mike îşi dădu ochii peste cap.
- Spence, nu e nevoie să te prefaci…Sunt destul de rănit şi aşa.
Spencer se întoarse către el.
- Mike, lasă-mă naibii în pace. Crezi că intenţionez să te rănesc? Chiar nu poţi înţelege că am trecut peste tine?
- Nu, nu pot. Aşa cum tu nu poţi înţelege că eu te iubesc, aşa cum nu poţi înţelege că îmi conştientizez greşeala şi regret ce am făcut.
- Nu mai spune că mă iubeşti…dacă ai fi făcut-o nu s-ar fi ajuns aici.
- Spence…
- Mike, lasă-mă în pace.
- Voiam să-ţi spun că nu am ştiut că mergi în Franţa.
Spencer nu mai spuse nimic, privea fix scaunul din faţa ei şi îl ignora pe Matt.
- Cât am aşteptat asta, frumoaso! – îi spuse Edd Alessiei admirându-i chipul ei special.
- Şi eu. – îi şopti ea mângâindu-l cu privirea.
Ajunşi s-au cazat la un hotel, evident, nu la acelaşi hotel cu Mike.
- Deci, cum ne repartizăm? Tu cu Spence, Matt într-o cameră şi eu în alta? Sau tu într-o cameră cu mine, iar Spence şi Matt în alte două camere?
- Sau Alessia cu mine şi voi în alte două camere. – spuse Matt încercând să pară că a făcut o glumă.
Edd îi aruncă o privire tăioasă, Spencer îşi arcui o sprânceană, iar Alessia râse forţat, apoi trecură toţi peste momentul atât de jenant pentru Matt.
- Deci cum facem? – întrebă Spencer.
- Noi două şi ei în camere separate, sau în aceeaşi cameră…cum preferaţi? – zise Alessia râzând, iar Edd o muşcă uşor de umăr.
- Te îndoieşti de faptul că-mi plac fetele? Ţi-aş putea demonstra…
- Cum?
- Îţi spun când suntem singuri.
După ce au râs toţi s-au dus fiecare în camerele lor.
- Edd e cam dezamăgit că nu ai vrut să stai în cameră cu el.
- Ştiu.
- Chiar, de ce nu ai vrut?
- Pentru că nu am vrut să te las singură.
- Alessia, măcar de găseai un pretext mai bun.
- După petrecerea lui Edd, am rămas la el peste noapte.
- Ştiu, te-am aşteptat toată noaptea. Deci, aţi…?
- Nu. Eram foarte aproape.
- Şi te temi că dacă dormi în aceeaşi camreră cu el o să se întâmple ceva?
- Sunt sigură de asta. Fiecare atingere a lui mă face să înnebunesc, dacă aş mai bea ceva mi-aş pierde controlul. Relaţia noastră a ajuns la alt stadiu.
- Dacă te consideri pregătită şi crezi că Edd este băiatul potrivit nu ai de ce să-ţi faci griji…
- Nu sunt sigură.
- Cu el ai vorbit despre asta?
- Nu.
- Te-ar ajuta mult.
- Mi-e ruşine. Pentru el nu este ceva special, a mai făcut asta de multe ori, plus că am doar 16 ani şi nici ăştia nu îi am împliniţi.
- Ba este şi pentru el special. Eşti prima fata la care ţine cu adevărat! Uiţi că eu, pentru o perioadă îndelungată, am fost la curent cu toate bârfele din şcoală. Şi acum ştiu ce se spune despre el. Toată lumea vorbeşte de faptul că Edd este îndrăgostit pe bune, sau gurile rele, că vrea doar să o facă cu tine şi după să te lase aşa.
- Nu ar face asta.
- Ştiu. Oricum care-i graba? O să ştii atunci, la faţa locului dacă este sau nu băiatul potrivit, sau momentul potrivit.
- Am avut momentul acela când credeam asta. Totuşi m-am oprit la timp.
- Înseamnă că nu eşti pregătită. Discută cu el despre asta, te-ar ajuta mult.
- Mda, bine.
- „Mda, bine” înseamnă la tine că nu o să faci asta şi că vrei să terminăm discuţia.
- Vreau să mă odihnesc, sunt obosită după drum.
- Ieştim la o plimbare după pe străzile Parisului.
- Normaaal!
