Baia caldă de sânge (finalizată)

Odihnă și apoi la luptă.

În momentul următor Lana se află în mijlocul unei străzi. Pe lângă ea trece un audi alb, șoferul acestuia claxonând-o insistent. Alarmată de pericolul în care se află fata aleargă într-un suflet pe trotuar. Inspectează rapid, cu privirea, locul în care a poposit.  Constată că e la o distanță de două case de Owen. În acel moment își amintește încotro plecase.                                                          Prea multe informații noi de asimilat și prea multe întâmplări stranii. Nu, straniu nu e cel mai potrivit termen, dar unul mai nebunesc și mai potrivit pentru a descrie cele văzute, auzite și simțite de Lana nu poate găsi. Știe că are nevoie de Owen ca să reușească să treacă prin toate astea, dar simte că nu e corect să-l împovăreze cu asta. El mereu o să fie acolo pentru ea. A dovedit-o de zeci de ori, dar acum e diferit. Nu mai era vorba ca în trecut de o simplă ceartă cu fetele care o judecau. Nu era vorba nici de dezamagiri în dragoste. Owen era doctor docent în subiectul acesta. Lana a trecut prin așa multe dezamagiri încât bietul Owen s-a pus rău cu destui băieți. El mereu încerca să o protejeze, iar fata știa că are tot timpul pe cineva în care poate să aibă încredere, cineva care ar face orice pentru ea. Nu puține au fost serile în care Lana a adormit plângând în brațele prietenului ei cel mai bun. O ține streans și o pupa pe cap. Știa mereu ce să facă sau ce să zică ca să o facă să se simtă mai bine. Supereroul ei înarmat cu înghețată, chipsuri și ciocolată. Însă în situația asta nici înghețata și nici chipsurile nu o pot ajuta. O îmbrățisare sigur ar fi liniștitoare. Are nevoie de brațele protective ale prietenului ei și de glumele lui proaste. Are nevoie de acea mână care să îi șteargă lacrimile și să o asigure că niciodată, indiferent de obstacole mainile lor nu se vor desparți. Are nevoie de un plus de încredere din partea lui, dar simte că trebuie să înfrunte singură situația asta. "Lana, hai acasă. De această dată ești pe cont propriu. Ești singură, dar nu ești slabă." își spune Lana în gând.         A ales să treacă singură prin viitoarele jocuri ale lui Matthew de teamă ca Owen să nu fie rănit. Ea e bine până în acest moment, dar nu vrea să riște. 

Ajunge acasă și se așează liniștită la masă. Mama îi gătise mâncarea ei favorită, piure de cartofi cu piept de pui la gratar. Mănâncă două porții, mulțumește pentru masă și o zbunghește în camera ei. Face un duș rapid fără ca măcar să se gândească la o posibilă ploaie de sânge și se aruncă în pat. La câteva secunde de la impactul dintre cap și pernă adoarme dusă. Doarme nemișcată până în zori. La 7.00 îi sună alarma telefonului mobil. Trebuie să se îmbrace, să mănânce și să plece spre școală. Cu toate astea e aproape 7.30 și Lana stă liniștită în pat cu ochii în tavan. A avut o noapte liniștită. Un repaus, dar e doar o gură de aer într-o furtună de nisip. Joaca poate reîncepe în orice moment și nu își permite să o prindă iar nepregătită. Își acoperă ochii cu mâinile parcă în încercarea de a strânge gândurile. Le lasă apoi jos continund să privească tavanul. Dintr-o dată își dorește să poată vorbi cu Andrei. Poate că el o să îi povestească totul. S-a purtat destul de frumos cu ea data trecută. Un ciocănit în ușa de lemn a camerei sale îi întrerupe contemparea. Știe cine e așa că răspunde fară ezitare. 

- Mă ridic imediat, mamă. Crezi că mă poți duce cu mașina la liceu, sunt cam lenesă astăzi, te rog frumos cu o cireașă în vârf?

După asta nimic. Liniște. Cicocănitul s-a oprit. Niciun răspuns. Lana sare din pat bănuitoare și confuză. Nu înțelege de ce mama ei nu i-a răspuns. "Oare e suparată pe mine?"                                  Deși încă era îmbracată în pijamale merge spre ușa ca să o urmeze pe mama ei. Vrea să lămurească situația și se pregătește pentru școala după aceea. 

- Heeei! Ce faaaci? Îți era dor de mine? întreabă Matthew pe un ton vesel, din pragul ușii. 

Lana nu îi răspunde, se poartă ca și cum nu-l vede. Trântește ușa și se întoarce în pat. E plictisită, e obosită și fizic și psihic. Realizează că nu o să înceteze totul peste noapte. Nu o să dispară la fel de subit precum a apărut. Dar se poate preface că nu vede și nu aude nimic. Cine știe, poate chiar o să creadă și o să plece odată pentru totdeauna din viața ei. 

- Mă ignori? Ce prințesă răsfățată! declară Matthew de această dată aflându-se lângă patul fetei. 

- Prințesă? Mi-ai spus prințesă? se răstește Lana la el. 

Nu mai suportă să audă cuvântul acesta. O irită adresarea asta. Ea e Lana, o tânără simplă cu o viață complexă după cum se pare. 

- Ai dreptate, nu ar trebui să îți mai spun așa. A trecut atât de mult timp. Prea mult timp. Prințesele se găsesc acum doar în povești, nu? îi răspunde acesta pe un ton calm afișând un zambet ironic. 

- Puștiule, ți-am spus să încetezi! O să îmi pierd răbdarea foarte curând... îl amenintă Lana vizibil iritată. 

- Iar te enervezi...Offf... Dacă ai știi cât efort a făcut Andrei că să te vadă în siguranță, să te vadă fericită, să te vadă vie... nu i-ar plăcea să vadă că ești tot timpul agitată și nervoasă. 

Încheie propoziția după care dispare lăsând-o pe Lană, din nou cu nenumărate întrebări pentru care găsirea unui răspuns pare aproape imposibilă.                                                                                            Decide ca astăzi să rămână acasă, o să spună că nu se simte bine și dacă are suficient noroc niciun membru al familiei nu o să îi stea pe cap. Și chiar are noroc. Părinții și sora ei mai mare trec câteva minute pe la ea apoi ies lăsând-o să se odihnească. Se gândește ore în șir, pune totul cap la cap, fară vreun rezultat și într-un final adoarme. Doarme toată ziua. Se trezește undeva între orele 18.00 și 19.00 mânâncă în grabă o salată și se întoarce în pat.  Își propune ca de mâine  jocul să se desfășoare după regulile ei, dar acum are nevoie de odihnă. O femeie puternică distruge toate obstacolele ce îi stau în cale apoi plânge. Ea însă alege să plângă acum ca mai tărziu să nu ezite, ci doar să lupte. Să distrugă închisoarea dintre cele două lumi în care se află prizonoieră.                                                                                                                                                          Dormi, Lana, mâine o să fie o zi grea.