Baia caldă de sânge (finalizată)

Mă doare, sângerez, dar nu o să fug din fața săgeților

Matt zâmbește amar, e conștient că nu mai poate amâna discuția despre Andrei. Oh, a încercat atât de mult să lase acest moment pentru când prințesa a reușit să digere toate informațiile șocante oferite despre viața ei. Cu toate acestea insistența ei e prea puternica ca să o  mai poată ignora, așa că Matt începe să glăsuiască pe un ton stins, aproape șoptind cuvintele...

- Ei bine, Andrei...Andrei... el... e fratele meu. 

- Matt, deja știu amănuntul acesta. Sune-mi detalii mai adânci, spune-mi despre relația mea cu el , nu despre gradele vostre de rudenie. spune fata calm încercând să mimeze un ton amuzat. 

- Andrei este fratele meu, iar noi suntem fii comandantului. Tata era mâna dreaptă a regelui, stâlpul lui în momente grele, arma lui împotriva dușmanilor, cel mai bun prieten din copilarie. continua Matt parcă absent. Tatăl tău l-a cunoscut pe tatăl nostru când era prinț moștenitor. Se antrenau împreuna. Diferența era că regele se antrena cu cei mai buni luptători învățând să devină un lider puternic, nu doar o marionetă politică. În schimb, tatăl nostru îl privea pe prințul moștenitor ascuns în spatele stâlpilor. Era atent la fiecare mișcare asimilând-o apoi o repeta  singur, pe câmpul cu flori galbene de lângă mare. Într-o zi, însă, tatăl tău l-a urmărit și a văzut iscusința cu care execută mișcările. A doua zi după această întâmplare regele sau prințul moștenitor, sau oricum vrei  tu să îi spunem i-a poruncit tatălui meu să-l urmeze în zona de antrenament. Rușinat tatăl meu a încercat să se eschiveze susținând că fiul unei slujitoare nu ar trebui să pășească într-un astfel de loc. A căzut în genunchi și l-a implorat să-l ierte pentru orice greșeală sau jignire i-a adus. L-a rugat de asemenea să nu o pedepsească pe bunica, ci să îl ierte promițând să nu se mai apropie de palat. Atunci prințul moștenitor l-a luat de braț și i-a ordonat să se ridice. I-a spus :"De acum tu o să fii mâna mea dreaptă, garda mea de corp. Nu avea grijă de statutul tău josnic. O să discut cu regele și o să te antrenezi așa cum trebuie de acum încolo. Nu vreau să-mi juri loialitate, deoarece încrederea și respectul se câștigă, statutul meu nu o exercită în mod automat. Nu vreau să pleci genunchiul în fața mea, vreau să ridici sabia împotriva dușmanilor regatului deoarece în fața lui trebuie să pleci genunchiul."  Regele a fost un om foarte onorabil, înțelept și drept datorită acestor virtuțIi desăvârșite tatăl meu i-a rămas loial. a spus Matt cu vocea tremurândă apoi s-a oprit preț de câteva clipe. 

- Îmi pare rău că nu îmi amintesc de el...de tatăl meu și de omul puternic și înțelept care a fost. Aș vrea să îmi pot aminti măcar câteva lucruri despre el, despre mine și el.... Poți să mă duci încă odată... mă poți duce...acasă. Spune Lana lăsând cuvântul acasă să se scurgă printre buze. 

- Prințesă, spune băiețelul luând-o de mână, tu și tatăl tău nu erați foarte apropiați. De când ai apărut tu în viața lui, regele a început să privească altfel lucrurile. Voia să-ți fie bine mereu și uneori ducea asta la extrem. Voia să te ferească de posibile scandaluri și revolte. 

- De ce a-și fi putut să fiu implicată într-un scandal sau revoltă. întreabă fata vizibil confuză. 

- Andrei... spune Matt apoi liniște. 

Cei doi rămân  tăcuți pe bancă pentru mai multe momente, nu se privesc și nici nu își vorbesc. Lana e din ce în ce mai confuză. A aflat despre ce om iubit de popor a fost tatăl ei, ce conducător înțelept. Însă nu reușește să afle de ce s-a rupt relația dintre ea și rege din cauza lui Andrei. Asta o frământă, vrea să afle, dar băiețelul încearcă din răsputeri să ocolească subiectul și nu înțelege ce poate să fie atât de grav... Așa că decide să rupă tăcerea adresându-se lui Matt pe un ton autoritar, plin de încredere. 

- Andrei... doar îi pronunți numele, dar nu și povestea. Spune-mi cine e Andrei în toată această poveste și ce influență a avut asupra vieții mele, asupra vieții noastre. 

- Revolta, scandalul care putea apărea era din cauza statutului lui Andrei. Era fiul comandantului, dar tot dintr-o familie cu o condiție precară proveneam. Bunica noastră a slujit-o pe bunica ta, Regina Mama, până de moarte. Iar tu sânge nobil cu o linie a descendenței plină de nobilime nu putea să fie asociată cu linia de descendență a unui sărman băiat. 

- Dar tata nu a ridicat statutul tatălui tău? E comandantul întregii armate și mâna dreaptă a regelui, nu înțeleg...

- Da, e adevărat, regele a ridicat mult statutul tatălui nostru, dar nu îi poate șterge și trecutul și mai presus de asta trebuia să păstreze autoritatea tronului. Dacă orice țăran avea șansă să ajungă pe tron atunci de ce mai exista o linie sacră? De ce erau născuți regi dacă oricine putea să fie ales rege chiar dacă nu era născut sub acest semn? 

- Matt...

- Da, tatăl meu a primit un statut la care nimeni din familia nostră nu putea nici măcar visa, dar regele a arătat că e drept și orice tânăr talentat, fie el sărac sau nobil, poate să capete o poziție importantă. A vrut să sublinieze că prin muncă ajungi puternic și respectat, nu prin avantajele pe care le poți obține cu numele tău.  Însă... tronul nu poate să fie pus în discuție. Tronul este ceva ce se cuvine doar celor aleși, a celor născuți din prinți și prințese, din regi și regine. Este un spațiu inaccesibil oamenilor ce nu fac parte din acest cerc deoarece tronul ar începe să se clatine dacă acestă regula ar fi încălcată. 

- Vrei să spui că tatăl meu era îngrijorat că Andrei o să ajungă pe tron? 

- Tu și Andrei ați copilărit împreună. Regele i-a permis fratelui meu să participe la învățăturile ce îți erau destinate doar ție. Învățați împreună, vă jucați împreuna, chiar îl însoțeai pe Andrei la antrenamentele de arte marțiale. Adorai să vă bateți cu săbiile de lemn. Așa a fost întreaga voastră copilărie. Niciodată certați, niciodată despărțiți. A venit adolescența, însă, și lucrurile s-au schimbat puțin. Erai o tânără prințesă necăsătorită, nu îți era permis să fii văzută în compania bărbaților, nici măcar a lui Andrei care îți era ca un frate. Nimic din toate aceste reguli nu v-au oprit să petreceți timp împreună, să vă furișați din palat sau să vă furați săruturi îmbrățișați sub cireșul din grădina camerelor tale. Între voi era o legătură extraordinară. Iubirea voastră era sinceră și adevărată. Nimic nu putea sta în calea acestor sentimente, nimic cu excepția regelui care a aflat de acțiunile  voastre și s-a supărat îngrozitor. Matt se opri pentru a o putea privi pe fată... Ești bine? Poți să mai suporți sau mă opresc?

- Mă doare, sângerez, însă nu vreau să opresc săgețile ce mă lovesc, continuă... vreau să aflu cum am ajuns aici. Cine e vinovat, nu cred că a fost o pură întâmplare.