Baia caldă de sânge (finalizată)

când irealul devine real ori începi să înebunești, ori ai înebunit deja.

Lana își șterge discret lacrimile ce i-au spalat întreaga față. Se desprinde din îmbrățisarea lui Matt și se sprijină cu palmele în pamântul umed. Se joacă puțin cu buricele degetelor cu firele de iarbă, mângâindu-le tandru. Gândurile ei erau duse departe, iar dacă aceste gesturi nu erau suficiente pentru a indica absența psihică a Lanei, privirea ei rătăcită și zâmbetul șters o trădau. Matthew s-a dat 2 pași în spate, o privește, dar parcă nu are curajul să îi vorbească. E rănită, o doare de un milion de rău mai tare decât a durut-o pe câmpul de luptă. Această durere e sufletească și nu poate fii tratată, nu există leacuri sau vrăji care să-i potolească focul ce îi arde în inimă. Simte că o să îi ia foc inima, ca o să se facă scrum și că nu o să se repare ca un fenix. 

- Regină Miranda, vă caută regele de grabă. strigă o servitoare într-un suflet. 

- Tata... șoptește Lana, ochii devenindu-i din nou sticloși. 

- Prințesă...?! încearcă Matt timid să rupă tăcerea ce se așternuse. 

Dar Lana nu îl privește, ci îi ordonă calmă:  Taci! 

Deși ordinul a fost clar si explicit, Matt îi ignoră autoritatea fetei și continuă să îi vorbească pe un ton calm, din voce putând sa distingi atât compasiune, cât și vinovăție. 

- Maria, tu esti o prințesă. Da, am să îți spun Maria, e numele tău și ar trebui să-l accepți din respect pentru mama ta. Mi-ai cerut să-ți explic totul. Ordinul tău e poruncă pentru mine. Acum ia-mă de mână și hai să mergem în viitor, să ne întoarcem în prezentul corpului tău. încheie Matt apropiindu-se la doar câțiva milimetrii de ea. 

Lana își ridică privirea spre el, lacrimile încă nu i s-au uscat de pe fața, iar ochii îi sunt încă sticloși. 

- Ai zis ca o să vină Andrei... Unde a plecat? soptește Lana cu voce stinsă, deznădăjduită. 

- Băiatul acela era Andrei din trecut, el acum s-a schimbat puțin, trupul lui nu mai e atât de ... solid. Hai, prințesă ridică-te, niciodată nu trebuie să lași pe cineva să te vadă în postura asta. Niciodată! Trebuie să ții capul sus, nu trebuie să-l apleci căci o să-ți cadă corona. Lacrimile tale trebuie să fie uscate de adierea vântului și arătate doar în momentul în care ești singură și îți speli trupul. Atunci lacrimile ți se vor amesteca cu apa devenind una, tu te vei amesteca cu apa devenind una. Durerea ta va fi spălată de apă, iar când te vei usca nu vei avea voie să-ți mai amintești durerile și suferințele din ziua aceea și cu siguranță nici pe cele din alte zile anterioare deoarece ele au fost spălate de apă. glăsuiește Matthew pe un ton autoritar. 

După ce termină prelegerea o prinde de brațe în încercarea de a o ridica. Fata însă îi îndepărtează mâinile împingându-l cu un gest violent. 

- Să mergem! îi ordonă aceasta ștergându-și obrajii umezi. Spune-mi cum am ajuns în trupul acesta, cum am ajuns în lumea asta și de ce nu am nicio amintire din viața mea, ci doar sentimente de deja-vu?

Lana are multe întrebări și pare că vorbele lui Matt au îmbărbătat-o sau au determinat-o să joace rolul acesta în fața lui. Întorși în gradina Lanei, cei doi se așează pe banca de lângă un cireș ce avea o coroană uimitoare. Frunzele îi erau verzi și cireșele aproape coapte. Uneori când adierea  vântului era mai puternică o cireașă se aventura spre pământ părăsind zona de confort a crenguței pe care crescuse. Cireșul acesta a fost plantat de Lana când avea 3 ani. Ce mare și puternic s-a făcut! El e oglinda mea. Așa am devenit și eu. Așa obișnuia fata să zică în fiecare dimineață privindu-și pomul de la fereastra camerei sale. În acest loc se simte liniștită și sigură. Aici e cel mai bun loc pentru a afla cine e cu adevărat. 

- Erai pe moarte, nu aveai cum să supraviețuiești, erai rănită prea grav și pierdusei foarte mult sânge. Nici măcar vrăjitoarele nu aveau puterea sau știința să-ți vindece trupul suferind. Așa că a trebuit să se gândească la cum să-ți salveze sufletul. S-au adunat cei mai iscusiți vraci și magicieni și cele mai puternice vrăjitoare din regat și au reușit să-ți mute sufletul în trupul unui copil ce se năștea chiar atunci în viitor. Copilul nu avea mari șanse de supraviețuire, era aproape mort.. tu i-ai dat o a doua șansă la viață, iar trupul lui firav ți-a dat ție o a doua șansă. spune Matt pe un ton grav. 

- Ești conștient cât de ireal sună asta, Matt? spune Lana iritată vizibil. Ce naiba, îmi povestești scenariul unui film? conchide aceasta cu un râs sarcastic. 

- Ai vizitat locuri din altă perioadă, stai de vorbă cu o fantomă și ai sentimente intense pentru o alta. Asta cât de ireal pare? Ah, sau poate e tot din scenariul unui film.  răspunde Matthew deranjat de cuvintele Lanei. 

- Ai dreptate, iarta-mă... doar că totul e mult prea greu de digerat. Trec de la o stare la alta, simt un milion de sentimente ce se zbat în mine, inima stă să-mi ardă complet... Să mai încercăm încă odată, spune fata lunâdu-l de mână pe băiețel. Spune-mi de la început, cine sunt eu și când am trăit? Cum am murit și care e legătura mea cu fratele tău? Te ascult, Matt... când irealul devine real ori începi să înebunești, ori ai înebunit deja. 

- Cred că ar trebui să o luam încet, nu poți suporta toată informația odată. Cred că Andrei ar trebui să stea cât poate de departe de tine un timp. Chiar dacă tu crezi că prezența lui o sa te aline e doar o iluzie, o să te doară, o să suferi și nu o să-l poți privi. Nu e greu să te aventurezi la un drum atunci când nu ai avut nimic de pierdut, dar tu ai pierdut totul și totul te-a pierdut pe tine. O să vină momentul când o să știi totul, îți promit. o asigura băiatul. Ei bine, după cum bine știi numele tău e Maria și ești o prințesă. Nu o prințesă ca cele Disney, tu nu te jucai de-a prințesitul, pentru tine această povară era cât se poate de reală. Ai trăit acum 2000 de ani. Ești destul de bătrână, dar îți spun sincer că vârsta nu te trădează. încearcă Matt să destindă astmosfera și parcă reușește să îi fure un zâmbet Lanei.  

- Eram o prințesă cu rochii lungi și vaporoase, coroană și pietre prețioase. Respectam etichete și eram respectată de oameni. Pare viața perfectă pentru orice adolescentă. 

- Da, perfectă din exterior. Dorită de orice tânără naivă. Ești în centrul atenției și trebuie să fii mereu prețioasă, dar atenția uneori te îngrădește, iar faptul că ești prețioasă îți răpește vise. Nu poți lua propriile decizii și nu-ți poți urma inima. Nu ai intimitate și trebuie să trăiești în colțul tău rece deși te afli într-un palat călduț. 

- Duceam o viață ca a lui Messi? Nu puteam să ies pe stradă deoarece eram înconjurată de persoane care voiau să fie în preajma mea pentru că mă adorau?

- Ce vorbe naive spui, prințesă. 

- Glumesc, încerc, chiar încerc cu toată ființa mea să nu o iau la fugă spre cealaltă parte a lumii. Să îmi tai părul și să-mi schimb identitatea. Să încerc să mă mint că totul a fost doar un coșmar și că tu...voi nu o să mă găsiți niciodată acolo. 

- Prințesă... nici măcar nu îmi pot imagina prin ce momente dificile treci în acest moment... cât de mult doare și cât de tare vrei ca totul să fie o nălucă. Doar că ai fost educată să rămâi fermă mereu și niciodată  să nu te clatini, exact ca un stejar bătrân. Trebuie să ieși cu atitudine de  învingătoare din orice război. 

La auzul acestor vorbe fata tresare, i se face pielea ca de găină și bătăile inimii i se accentuează, simte că îi e frig,  că îi crește adrenalina ca și cum ar trăi cel mai periculos moment al vieții sale. 

- Stejar bătrân... nălucă... război... șoptește tânăra înfricoșată. Andrei... spune-mi despre Andrei. îl roagă Lana pe Matt.