Ice Girl °(Volumul |)

Douăzeci Și Noua

       Speram acolo undeva adanc în suflet ca îmi vei striga numele și măcar îți vei lua rămas bun Aiden însă nu ai făcut asta. Ai preferat sa ma lași sa plec și ai adus înapoi la un monstru. Sper doar ca ești fericit și măcar tu vei putea trece peste, pentru ca eu voi suferii foarte mult și știu asta foarte bine. Știu ca eu am ales sa plec însă doar dacă îmi spuneai ca nu vrei sa plec rămâneam pentru ca am mai spus-o... Te iubesc, dar e prea târziu nu-i asa?

    Nici măcar nu știu unde ma voi duce. Tot ce am este clubul și am multe de făcut iar eu chiar nu sunt într-o stare prea buna. As vrea sa îmi plâng de mila dar e de ajuns. Nu mai am lacrimi și nu ma ajuta cu absolut nimic.
    Stau de zece minute ca o proasta și ma uit la casa ta. Ai pornit muzica, ceea ce inseamna ca plecarea mea e motiv de bucurie și ca toate cuvintele frumoase pe care mi le spuneai în fiecare zi au fost doar de prefață. Puteai sa spui, sa nu ma lași sa ma îndrăgostesc de tine și poate era mai ușor acum.

   Imi pusesem cea mai mare încredere în tine dar a fost cea mai cruda greșeală a mea.
O mașină parchează în fata casei și din ea iese Jonas. Nu îl voi mai vedea niciodată nu-i asa?

-Angel!! Striga el și îmi sare în brate.
-Buna micuțule. Mi-a fost dor de tine.
-Și mie. Am fost la topogan malee!! Dal tu unde te duci?
-Eu trebuie sa plec.
-Nu. Tu vei lamane cu mine. Spune el și ii dau lacrimile.

  NU Jonas, nu face asta. Nu îngreuna   lucrurile.

-Ma voi intoarce, am nevoie de putin timp.

   Acesta fuge în casa și m-am simtit foarte prost și vinovata.

         Mi-am luat bagajele și am plecat. Aduc numai suferință tuturor persoanelor din jurul meu. O sa trec peste. Nu e ca și cum e prima data când viata ma calcă în picoare nu?
                                  ***
 
        Mergeam pe strada abținandu-ma sa nu ma arunc în fata unei mașini căci eram în stare de asta, dar o mașină oprește lângă mine.

Blue:Angel... Hai sus, striga Blue și urc numai pentru ca nu am cu ce pleca.

   Mi-am rezemat capul de geam și priveam afara.

Blue:Angel.. Ce s-a întâmplat?
Eu :Chiar mai contează?

Blue:Da. Zi si nu ma enerva.
Eu:Eu și Aiden... Ne-am des...părtit, cred.
Blue:Ce? În gatu masii de bou anșchilopat. Vede el.
Eu:Nu ai ce sa faci. Nu te-ar asculta.
Blue:O, ba da o sa ma asculte.
Eu:De ce crezi asta?
Blue:Pentru ca am devenit prieteni buni și dacă nu ma asculta il bat pana ii vine mintea la cap.

   Tot drumul nu am mai spus nimic. Eu doar jeleam în mintea mea pentru ca nu vreau sa mai fiu slaba in fata nimănui.

    Blue m-a lăsat în fata clubului lăsând în urma lui numai priviri îngrijorate, și îl înțeleg. Arat de parca nu am mai dormit de trei ani, bătută și după lăsată sa mor de foame.
     Am întrat în club și i-am mulțumit instalatorului ca a reușit sa facă căldura.
   
Heaven-un nume simplu dar se impact.

    M-am uitat peste schițe și totul pare sa meargă bine. Voi face un bar  care va avea și o mica scena însă nu pentru striptis ci pentru altceva. Norocul meu este ca barul are o parcare uriașă și va venii festivalul filmelor de groaza. În maxim doua săptămâni ar trebuii ca totul sa fie gata și sincer sper sa am succes deoarece asta va fi sursa mea de venit și chiar depun mult efort.

     Cu banii pe care ii aveam la mine am plecat la un supermarket pentru a lua câteva produse de curățat și niște prosoape. Am plătit și m-am dus înapoi.
    Am luat matura și am început sa matur mizeria ce persista pe jos.
     Orice as face nu îmi pot lua gândul de la Aiden... Oare.. Ce face? Ii mai pasa de mine sau m-a uitat?