Ice Girl °(Volumul |)

Treizeci

-Siii...! Deschide ochii!!! Striga Mackeila și rămân cu gura pana la urechi.

     De doua săptămâni tot muncesc la barul asta nenorocit și în sfârșit am reușit. Parca totul a prins contur și chiar sunt mandra de mine. Nu credeam vreodată ca o sa muncesc atât de mult dar uite ca am făcut-o și pe asta.

     Analizam fiecare colțișor și era perfect. Maine este seara filmelor și vreau sa organizez ceva. Pur și simplu am nevoie de publicitate și cred ca asta va ajuta.

    În legătură  cu Aiden... pai... E complicat. Nu l-am mai văzut de când ne-am certat și nici măcar pe Jonas. Îmi este dor de el, sa ii simt îmbrățișările pe pielea mea și sa ma enervez de fiecare data când face ceva prostii, îmi este dor sa îmi spună în fiecare zi ca ma iubește și ca sunt lumea lui dar nu s-a mai întâmplat. Nu m-a mai cautat și nu l-am mai cautat. Și da m-a durut ca am văzut ca trece atât de ușor peste și ca nu am însemnat nimic din tot ceea ce spunea dar asta e. Am trecut peste.. Cred.

    Am făcut niște pliante pe care le-am împărțit prin oraș în care le spuneam oamenilor ca mâine la bar sa vina cu masinile și pătura pregătită deoarece în uriașa parcare vom face seara filmelor. Chiar sper sa vina lume deoarece eu chiar am muncit pentru asta.

     După ce am cumpărat ce am avut de cumpărat m-am dus la bar și am pus marele ecran pe care se va rula filmul. Am cumpărat și mașina de făcut popcorn și vata pe bat. E totul pregătit și știu ca este cam mult pentru o singura seara dar chiar vreau sa iasă bine.

Blue:E minunat! Striga Blue când vede și zâmbesc. Chiar este ce trebuie
Eu:Știu.. Acum sa așteptăm ziua de mâine. Chiar am emoții spun frecandu-mi palmele de frig. Se vede ca este toamna și nu mai este mult pana la ziua mea.

    Sincer îmi este puțin teama. Lângă barul meu se mai afla tot un fel de bar dar este de mai mult timp și are succes. Nu știu cui ii aparține dar sper sa nu fiu în dezavantaj.

                                 ##

      Este ora 18:38 și mai este puțin pana când începe. Imediat ce soarele apune filmul va începe sa deruleze. Am parcat mașina și am pregătit pătura pe capota. Lumea începuse sa își facă apariția și parcarea se umplea încet încet.

    Toți își cumpărau popcorn, suc, vata pe bat și eram fericita sa vad ca am succes. Deja soarele dispăruse de pe cer iar eu eram așezată undeva pe rândul trei.
     Filmul a inceput sa deruleze iar eu eram atenta și mâncăm din cutia cu popcorn.

     O mașină își făcuse apariția iar când am văzut cine iese din ea am simțit ca îmi fuge pământul de sub picioare.
     Am dat de acei doi ochi albastrii pe care nu voiam sa ii vad acum sau pe viitor și am simțit cum pielea mea devine de găină și m-a cuprins un fior rece.

     Se așezase pe capota și privea filmul stand lângă o bruneta și doi băieți. Fata aia chiar arata bine nu ca mine pricăjita.
  
Eu:Revin imediat.. Ii spun lui Darrin, Blue și Mackeila și fug spre baia din bar. Mi-am dat cu putina apa rece pe fata și mi-am sprijinit mâinile de quveta rece.

     Am ieșit și m-am indreptat spre mașina. M-am urcat pe capota și m-am uitat din greșeală în fata dând ochi în ochi cu Aiden. Am inghitit în sec și ignoram dorința de a îl îmbrățișa acum și sa ii spun cât de dor mi-a fost de el. Și-a oprit privirea pe mine după care s-a intors la film. Acum cine se mai poate concentra la film? Eu clar nu. Oare el ce cauta aici?

     După terminarea filmului toata lumea a aplaudat și a întrat la petrecerea din bar. Eu am rămas afara pentru a aștepta deținătorii barului de alaturi.
     Imi frecam mâinile și suflam în sus pana când mi-am auzit numele.

-Angel?

   Vocea lui Aiden ma scoase din transa și  ma întrebam ce naiba cauta el aici.

Eu:Ce vrei? Astept niște oameni importanți. Nu am timp acum.
Aiden:Eu.. Pe mine ma aștepți.. Dar tu. E barul tău?

    M-am încruntat la el și ma gândeam la ceea ce a spus. Dintre toți oamenii de pe pământ fix el trebuia sa dețină barul?

Eu:Da. Raspund eu încet și încerc sa nu ii privesc ochii. E barul mamei tale, ma îndoiesc ca nu știai.
Aiden:Mi-ai lipsit Angel.

     Imi întorc înapoi privirea socata spre el și nu știu ce sa spun.

Eu:Nu se vede Aiden. Spun la fel de încet.
Aiden:Dar chiar mi-ai lipsit și numai sufletul meu știe cât a tânjit după atingerea ta.
Eu:Ai pierdut ocazia Aiden. Trenul ala a plecat de mult și a luat și inima mea cu el.
Aiden:De ce faci asta? Nu înțelegi cât de dor imi este de tine?
Eu:Pentru ca și mie mi-a fost dor dar ție nu ti-a pasat. Și pe mine m-a durut și sper ca te doare cel puțin jumătate din cât m-a durut pe mine.

     Plec fără sa mai spun ceva și intru în bar. I-am simțit mana cum m-a oprit și furnicături reparusera, însă mi-am retras-o și am continuat sa merg știind ca el s-a oprit privindu-mă.
   Urăsc efectul pe care  îl are asupra mea, urăsc ca sunt atât de vulnerabila în fata lui, îl urăsc pe el și pentru toate sentimentele pe care le stârnește în mine.

    Ca să fie treaba treaba concurez cu fostul meu. Ce ma mai iubește Dumnezeu nu?

Blue:Angel! Ești bine? Te vad cam abătuta.

   Ma trezește la realitate vocea lui Blue. A fost alături de mine și a încercat sa vorbeasca cu Idiotul de Aiden dar degeaba. Nici nu a vrut sa audă.

Eu:Da. Sunt bine, doar ca am aflat ca, barul de alaturi aparține lui Aiden.
Blue:Îmi pare rău. Și eu am aflat azi. M-am luat cu atât de multe încât am uitat sa îți spun.
Eu:Nu-i nimic, și asa nu ma contează. Spun cu o voce stinsa și parca rănită.

     Oftează și ma îmbrățișează. O lacrima și-a făcut apariția și e mare lucru. Nu am mai plâns de mult timp.

Blue:Angel... Atât de mult îți lipsește? Ma întreabă el văzând ca plâng.
Eu:Mai contează Blue? Dacă o spun acum cu ce va schimba? Cu absolut nimic pentru ca nu ii pasa și nu are rost sa ma amăgesc singura.
Blue::Sunteți niște idioți orgolioși amândoi. Dacă ați știi amândoi cât de dor va este unul de altul...