Ice Girl °(Volumul |)

Treizeci Și Patru

Noah:Te log. Ai plomis mami... Spune Noah și îmi dau o palma mintala.
Eu:Bine... Cedez eu pana la urma... Dar nu stam mult.

De doua zile ma tot bate la cap sa îl duc în parc și ieri i-am promis dar nu ma simnt prea bine. L-am îmbrăcat după care m-am încălțat și am plecat.

Odată ajunși în parc i-am dat o minge și el a început sa se joace cu ea și eu m-am așezat pe o banca. Telefonul mi-a sunat dintr-o data și am răspuns.

Eu:Da Jules?
Julia:Bună Angel, diseară vrei sa vi la mine? Mama pregătește cina.
Eu:Sigur. Ne vedem.

Am închis apelul și când m-am uitat după Noah nu îl mai vedeam.

Eu:Noah!! Strig eu și nimic. Am început sa ma panichez și sa caut prin tot parcul dar nu era nicăieri. M-am dus în spatele parcului acolo unde un copil nu ar trebuii sa pășească și ma uitam după el.Dintr-o data îl vad stand lângă un gardulet.

Eu:Noah. Spun ușurată și acesta se întoarce spre mine.. Ce ți-am spus eu sa nu pleci de lângă mine?
Noah:Scuze mami. Ea e mami. Ii spune el unui tip și când se intoarce am simntit ca cineva mi-a dat cu toporul în cap.

Ne uitam amândoi unul la altul și vroiam sa fug. Nu se putea asa ceva.

Aiden:Ea e mama ta? E tot ce reușește Aiden sa spună.
Noah:Da.
Eu:Aiden eu..
Aiden:Ai un copil și nici măcar nu mi-ai spus? De asta ai plecat? Tipa el.
Eu:Nu e ceea ce pare.
Aiden:M-ai dezamăgit Angel.

Spune el și pleacă însă îl strâng de mana și îl opresc.

Eu:Este copilul tău! Spun eu și acesta mărește ochii.
Aiden:Ție îți arde de glume?
Eu :Ti se pare ție ca glumesc Aiden ?

Acesta se uita când la mine, când la copil și pleacă.

Eu:Vezi? De asta nu ți-am spus! Strig eu și încep sa îmi curgă șiroaie de lacrimi însă el nu se oprește, ci continua sa meargă luând fiecare speranța pe care o mai aveam cu el.

Eu:Te rog.. Spun ultima parte în șoaptă. Haide acasă Noah.. Ii spun eu trista și îl iau în brate.
*
*

Odată ajunsa îl las pe Noah cu bunica și eu ma duc în camera mea. Eram distrusa, eram sigura ca va fugii. Nu trebuia sa ii spun, mai bine ma ura decat sa plece.

Nu ma puteam abține, urlam cu capul în perna ce a fost odată alba pentru a astupa glasul meu rănit și simțeam cum bucatele din inima mea au fost aruncate peste tot în lume. Cum de s-a ajuns aici?

Apeluri am primit toată seara insa nu am putut răspunde niciunuia iar durerea creștea când vedeam ca Aiden nici măcar atât nu A putut face. E vina mea, dacă ii spuneam de la început poate era diferit și Noah nu avea de suferit. Sunt atât de egoista și orgolioasa încât am ajuns sa nu mai gândesc rațional.
-
-
Am adormit plângând și cu inima zdrobita iar de dimineață aveam niște cearcane evidente și uriașe. Am coborât jos având o șapcă pe cap pentru a ascunde fata mea dezastruoasa. Noah doarmea asa ca am decis sa îmi fac o cafea.

După ce am bătut și ultima picătură din cana am vrut sa ies afara dar fix atunci Aiden se pregătea sa bata la ușa. Respirația mi s-a oprit și mulți fiori mi-au pătruns corpul.

Eu:Aiden ce.. Și nu apuc sa duc fraza la bun sfârșit căci acesta ma întrerupe.
Aiden: Dacă tu crezi ca ai scăpat pentru ca mi-ai luat copilul de lângă mine te înșeli Angel.
Eu:Aiden! Nu am vrut sa îl țin departe de tine însă tu nu mai erai tu și ai decis sa pleci!
Aiden:M-am dus la un avocat. O sa primești niște hârtii pentru custodia copilului. De săptămâna viitoare va sta cu mine și nu imi pasa dacă vrei sau nu.
Eu:Nu! Strig eu cu lacrimi în ochi.. Nu mi-l poți lua.
Aiden:Tu ai putut nu-i asa? Cum pe tine nu te-a interesat nici pe mine nu ma interesează.

S-a intors și a plecat dar a fost oprit de vocea lui Noah.

Noah:Mami.... Tati?

Aiden se întoarce și îl privește ca și cum el era aerul de care avea nevoie după care îl i-a în brate.

Aiden:Mai e puțin și vei sta cu mine bine? Ii spune Aiden rupând-mi sufletul.
Noah:Bine tati.

Imi mai arunca o ultima privire după care se urca în mașina sa. Ma aplec spre Noah cu lacrimi în ochi și îl întreb ceva ce nu credeam ca îl voi întreba acum.

Eu:Nu ma vei părăsii niciodată nu? Acesta se uita la mine neînțelegând la ce ma refer.
Noah:Niciodată mami. Spune și își pune mânuțele mici și catifelate după gatul meu. Nu îl voi lăsa să plece niciodată. E tot ce am mai bun pe pământul asta, e copilul meu.

Nu! Aiden nu va câștiga și dacă va încerca să mi-l i-a, nu va mai auzii niciodată de mine și voi dispărea pentru totdeauna. Asta nu e Aiden pe care îl știu eu și nu știu ce s-a întâmplat atât de rău. Cu ultima fărâmă de putere m-am încălțat și am pornit cu Noah spre casa Juliei.

Am bătut de câteva ori și aceasta mi-a deschis ușa. Când am privit-o am izbucnit în lacrimi, pur și simplu nu ma puteam abține.

Julia:Angel, ce Dumnezeu? Întra. Spune ea și pășesc înăuntru.

Noah s-a dus la Anne și eu cu Julia am mers pe terasa.

Julia:Angel, ce s-a întâmplat? Întreabă ea îngrijorată luându-mi mana în a ei. Arăți ca naiba.
Eu:A aflat Jules.

Julia:Cine, ce a aflat?
Eu:Aiden știe de Noah.

Aceasta deschide ochii șocata și cu vocea tremurânda spune...

Julia:Și cum a reacționat...?
Eu:Prima oara a crezut ca mint și după a venit la mine sa îmi spună ca mi-l va lua pe Noah. Nu poate face Asta Julia .
Julia:Ce vei face? Aiden nu mai asculta de nimeni și nu știu dacă îl poți comvinge.
Eu:Nu știu. Mi-am șters lacrimile cu podul palmei... Jules, spune-mi ce s-a întâmplat cu Aiden.

Julia:Angel, nu pot..
Eu:Daca îmi ești prietena îmi vei spune. Te rog.. Am nevoie..

Glasul meu era stins și obosit. Evenimentele ce s-au întâmplat m-au făcut sa clachez.

Julia:Sa nu ii spui ca ai aflat de la mine Angel. Chiar în ziua când ai plecat Aiden a...

---------------------------------------------
Imi pare rău că nu a mai postat însă am avut treaba cu școala altfel la liceu și, mda... Alte drame. Știu ca nu este cel mai reușit capitol însă va pregătesc multe și necesita multă muncă.

O mie de vizionari, nu îmi vine sa cred. Mulțumesc din suflet ♥️♥️♥️♥️