Ice Girl °(Volumul |)

Douăzeci Și Opt

    Poate ca niciodată nu am simțit ce simt acum  și poate sentimentele sunt de o mie de ori mai puternice de cum au fost mai demult. Poate ca încă nu știu sigur ce simt și poate sunt o idioata căci încă, la vârsta asta, în fata celui pe care îl plac ma comport bizar și îmi vine sa devin mai egoista și mai rece însă știu sigur ca Aiden inseamna foarte mult pentru mine.

       M-am trezit din cauza unei bătăi în usa. A bătut odată, a bătut de doua ori, a bătut de trei ori dar deja m-am saturat.
     Ma ridic nervoasa din pat și deschid ușa. Privirea mirata a mamei lui Aiden ma întâmpină și bine ca m-am abținut sa nu înjur.

Eu :Buna dimineața! Ii spun eu și o invit înăuntru.
Mama:Buna draga mea. Scuze ca am venit asa neanunțata dar am nevoie urgent de tine.

Eu:Nici o problema. Ce s-a întâmplat?
Mama:Am înțeles ca vrei sa fi proprietara clubului și trebuie astăzi sa semnam niște acte. Dacă nu era urgent nu as fi venit.
Eu:Sigur. Așteptați zece minute și cobor.

   Am fugit repede și mi-am scos niște haine la întâmplare.

Aiden:Unde te duci asa grăbită? Ma întreabă Aiden luandu-ma de talie pe la spate și sărutându-mi gatul.
Eu:A venit mama ta..

     Cand a auzit deja a devenit încordat.

Eu:Și vrea sa mergem sa facem contractul pentru clădire.
Aiden:Ai grija, sa nu te lași influențată!
Eu:Aiden... Mama ta  e okey..
Aiden:Cum zici tu..

    Ma schimb repede și Cobor, după care plecam.
    După o ora jumătate de condus ajungem în fata unui club. Nu era cine știe ce.
   Am intrat și acolo ne așteptau niște oameni. Am vorbit ce am vorbit și am semnat contractele.

Mama:Pai... Acum locul este al tău. Sper sa faci ceva bun din el.
Eu:Voi încerca! Mulțumesc!

  Am urcat în mașină și m-a lăsat acasă. Am nevoie de o mașină, clar. Nu imi place sa le împrumut pe ale lui Aiden.

Aiden:Cum a mers? Ma întreabă Aiden stand pe canapea cu încă un tip pe care nu l-am mai văzut și o fata.
Eu:Bine...cred...

    Ma uit ciudat la ei și Aiden prinde aluzia.

Aiden:Ei sunt Darin și Mackeila! Niște prieteni mai vechi.
Eu:Umm.. Hei! Le spun eu și ma așez pe canapea.

Darrin:Dacă vrei te putem ajuta noi cu, clădirea. Suntem arhitecți. Spune Darrin
Eu:Serios? Chiar as avea de nevoie de ajutor.

Mackeila:Sigur! Spune Mackeila.
Eu:Mulțumesc.
Aiden:Și.. Cu ce te-a influențat mama? Întreabă Aiden..

    Ma uit ciudat la el. Eu chiar nu înțeleg ce are atât de rău cu mama lui.

Darrin:Aiden... Spune Darrin.
Aiden:Ce e? Nu merita sa știe adevărul?
Eu:Ce adevăr? Îl întreb eu deja nervoasa.
Aiden:Mai contează? Nici măcar nu o sa ma crezi.

Eu:Știi ceva Aiden. M-am saturat sa aud cacaturile astea cu mama ta. Eu chiar nu mai înțeleg nimic, mereu te schimbi de pe o zi pe alta și e nașpa, crede-mă. Cred ca ar trebuii sa ne vedem fiecare de viețile lui și gata.
Aiden:Asta vrei? Întreabă el fără ca măcar sa ma privească.
Eu:Da! Asta vreau! Tip.

    Isi întoarce privirea și mare greșeală ca m-am uitat în ochii lui caci simțeam ca ma va omori în fiecare secunda. Ochii lui erau reci, ochi pe care nu i-am mai văzut pana acum.

Aiden:Atunci i-ați catrafusele și pleacă!

      M-am ridicat cu inima rupta în doua și am urcat în camera. Am lăsat frâu liber lacrimilor și simțeam ca nu mai pot face nimic. Mi-am scos toate hainele și el-am îndesat într-un geamantan.
       Am luat un bibelou pe care mi l-a dăruit și nu am mai putut și l-am aruncat în perete.

-Sa te ia naiba Aiden!!! Strig și cad în genunchi.

                               #Aiden#
Eu:Atunci i-ați catrafusele și pleacă!

     Pleaca, pleacă, pleacă!! Un ecou al naibii de enervant ce îmi pătrunde în minte. M-au durut vorbele ei și nu trebuia sa reacționez asa dar nici ea nu e vre-o Sfânta. Nici eu nu mai suport sa o alint sa ii spun mereu ca o iubesc și ea doar sa zâmbească fără ca măcar sa spună ceva. Poate are dreptate. Poate ne va fi mai bine unul fără altul.

Darrin:Știi ca ești cel mai mare prost din Univers? Ma întreabă Darrin și ma întorc spre el indiferent.
Eu:De ce ma rog? Ce am mai făcut?
Mackeila:Nici măcar nu ai văzut cât te iubește fata aia și tu ai dat-o afara doar pentru ca ți-a spus adevărul.

Eu:Am dat-o afara pentru ca asa am vrut.

    O spărtura s-a auzit din camera mea și m-am ridicat. Atunci Angel cobora scările cu un geamantan mare. Ea chiar va pleca nu-i asa?

    SE mai uita o data prin casa însă nu la mine. Din greșeală ni se intersectează privirile și mi-am dat seama în momentul ala ca am dus la moartea fericirii lui Angel. De ce? Pentru ca ochii aceia plini de ura și durere ce mi i-a ratat în prima zi când ne-am întâlnit au revenit și sunt sigur ca nu o voi putea ajuta.
     Se întoarce și iese pe ușa fără ca măcar sa spună ceva. Iau paharul de pe masa și îl arunc în perete. De ce simt golul asta în stomac?

Darrin:Ai pierdut cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat vreodată!
Mackeila:Du-te după ea! Striga la mine.
Eu:E prea târziu!

   Orgoliul meu nu ma lasă pentru ca știu ca este și vina mea. Sa ii i-a dracu pe toți.
   Cand ai ieșit pe ușa Angel, ai luat toată inima mea cu tine!!

----------------------------------------------
   Știu ca acest capitol s-a terminat nașpa dar cam asta este starea mea de spirit actuala. Sorry, pwp drăcușori🖤