Ice Girl °(Volumul |)

Șapte

     M-am trezit cu o durere de cap îngrozitoare. Afara ploua și era mai rece ca gheata.
     M-am îmbrăcat numai în negru și am coborât.

Will:Angel...spune Will iar eu închid ochii și las o lacrimă sa curgă. Îl ignor și ma duc la mașină. Azi voi merge la familia lui Mike. Odată ajunsa în fata uriașei vile îmi apar o grămadă de amintiri.

   Am coborât din mașină și am apăsat pe sonerie. Mi-a deschis Amanda, menajera lor.

Amanda :Angel?? Spune ea mirata și ma îmbrățișează. Ma invita înăuntru și acolo erau Ivan și Nathanial, frații lui Mike.

    M-au văzut și singurul care a reacționat a fost Ivan.

Ivan:Angel? Întreabă el uimit.
Eu:Ăăă, c... Cred ca a fost o greșeală! Spun iar când vreau sa plec Nathanial ma apuca brusc de mana.

Nathanial :Unde crezi ca pleci? Hă? Crezi ca poți venii în casa mea și după sa spui ca pleci?

    Ma așez în mijloc cu capul în jos...

Ivan:Nath, potolește-te!
Eu:Lasă-l sa vorbească! Spun eu rece.

Nath:De ce ai venit? Sa îl omori și pe fratimiu? Nu ți-a ajuns? Nenorocito..
Eu:Cum poți sa crezi ca am vrut asta? Cum dracu sa crezi ca nu l-am iubit?
Nath:E vina ta!!

Ivan:Gata!!!
Eu:Nu. Lasă-l. Are dreptate dar nu trebuie sa mi-o spună pentru ca îmi vine sa ma omor in fiecare zi. Îmi pare rău că am venit însă te comporți ca un nenorocit. Ești mai rău ca mine Nathanial și nu e bine ce faci.

    Am ieșit repede din casa și am lăsat lacrimile sa iasă. Ma durea, simteam o durere în suflet. Pe ușa a ieșit Ivan...
   M-a strâns în brate și i-am răspuns.

Ivan:Imi pare rău!! Nu e vina ta, serios nu aveai de unde sa ști..
Eu:Încetează sa îmi mai iei apărarea. E numai vina mea... Tu.. Tu de ce nu ma urăști? Nici nu suportai sa ma vezi înainte.

Ivan:Nu suportam sa te vad cu Mike... Nu Îmi plăcea sa îl știu în preajma ta.
Eu:De ce ma doare asa tare??

Ivan:Pentru ca l-ai iubit... O sa fie bine. Trebuie sa îmi promiți ca îți vei găsii pe cineva și nu vei ramane singura.
Eu:Nu pot promite nimic... Nu sunt sigura de nimic in momentul de fata. Îmi pare rău de Nath, sper sa ma ierte într-o zi.... Spun și plec uitându-mă încă odată în spate.

     Am urcat în mașină și m-am dus acasă. Am intrat și mi-am aruncat  geanta undeva pe cuier. Am oftat și m-am dus în camera mea. Pe pat ma aștepta Aiden.

Eu:Ce cauti aici?
Aiden:M-am speriat dracu. Ieri plângeai și ai dispărut azi dimineață!! Spune el mai mult țipând.

Eu:Hoo!!! Nu am murit disperatule!
Aiden:Hoo! Nu am murit disperatule!! Ma imita cu o voce  subțire.

Eu:Ești pe droguri? Îl întreb cu mainile la piept.
Aiden:Nu.. Dar chiar m-am îngrijorat.

Eu:Mda...

    Isi da ochii peste cap și ma îmbrățișează, eu batandu-l le spate...

Eu:Maine dimineață plecam ok?
Aiden:Ok..

Eu:Ce aștepți? Valea.
Aiden:Dar.
Eu:Heloooo!!!

       Pleacă dându-și ochii peste cap și eu încep sa îmi fac bagajul. După ce termin, cobor.
    Ma așez pe scaun și încep sa navighez pe instagram.

?? :Te rog... Nu ma ignora.

      MA uit spre direcția vocii și era Will super trist. Oftez și ma întorc la instagram.

Will:Imi pare rău. Eram beat. Încercam sa fac ceva dar corpul nu ma lăsa. Trebuie sa ma crezi Angel.
Eu:Ok. Asta e... Se mai întâmplă.

Will:Vorbesc serios. Vreau sa revenim la cum eram înainte.
Eu:Bine. Chiar nu îmi pasa de ce s-a intamplat pentru ca oricum... În fine. Doar uita, bine?

Will:Ușor de zis greu de făcut.
Eu:Nu mai comenta și taci.

       Am urcat și m-am pus la culcare. Nu aveam chef de nimic. Si cum naiba sa uit.. Cum sa uit ca persoana la care chiar tineam era sa ma violeze?

                              ###

Crystal :Ce repede ai venit!
Eu:Mdah!

Crystal:Ai rezolvat?
Eu:Mda... Ivan m-a iertat, Nathanial ma urăște.

Crystal :Ivan? Ivan, te-a iertat?
Eu:Asa se pare. L-a schimbat mult moartea lui Mike, la fel și pe Nath doar ca într-un fel diferit, la fel ca pe mine.

      După ce am mai vorbit m-am dus sa ma plimb pana când am dat de un bar. Am intrat în el și mi-am comandat câteva shot-uri. Când s-a înnoptat am plecat, nu eram beata sincer. Ajungând acasă ma așez pe treptele din fata casei și îmi aprind o țigare.

?? :Salut.
Eu:Sa trăiești!

Aiden:Mulțam. Ce faci?
Eu:Numar furnicile.

Aiden:Tu nu poți sa stai fără sa glumești?Întreabă el luând o țigare din pachetul meu.
Eu:Neah... Viata e o gluma și prefer sa rad și eu de ea.

Aiden:Filozof scrie pe tine.
Eu:Mdah... Ce vrei?

Aiden:Trebuie sa vreau ceva când vin la tine?
Eu:Da ori vrei sa îmi pui întrebări la care oricum nu voi răspunde.

Aiden:De ce? Eu nu spun nimănui.
Eu:Pentru ca nici măcar Jake sau Crystal nu știu...

Aiden:Eu nu sunt Crystal sau Jake
Eu:Ma mai futi mult la creier?

Aiden:De ce mirosi a bautură?
Eu:Am picat într-o balta!!

Aiden:Angell
Eu:Aiden!!

Aiden:Femeie!!!
Eu:Băiatule!!!

    Atunci m-a sărutat brusc și eu am rămas Înțepenita.

Aiden:Acum taci?
Eu:Du-te dracu! Spun dându-i una în umăr.

Aiden:Haide!! Spune ca nu ți-a plăcut!!
Eu:Ești un idiot!! Spun ridicându-ma și intrând în casa.

Aiden:Nu am auzit un nu!! Striga el de pe cealaltă parte a ușii.

     Zâmbesc ușor, îmi scutur capul și urc la mine în  camera. Ma duc direct la fereastra unde era Aiden. Când m-a văzut mi-a făcut cu ochiul și m-a făcut sa zâmbesc.

Eu:Ști ca ești idiot nu? Strig eu de la fereastra
Aiden:Știu dar nici tu nu ești mai presus!!

       Am dat din cap și m-am pus în pat. Am stat puțin pe telefon după care m-am dus sa ma culc.

                            ###
   
   Sunt trezita de niște bătăi în ușă și ma duc ca un zombie sa o deschid.

Eu:Bai omule!! Ce cauți asa dimineața la ușa mea??
Aiden:Bai femeie, am vrut sa te întreb ceva.

Eu:Și nu putea sa aștepte?
Aiden:Nup și chiar voiam sa te vad de dimineață!!

Eu:Wow, și? Îți place ce zombie vezi?
Aiden:Hai ma ca nu e chiar asa de rău.

    Imi dau ochii peste cap și ma rezem de ușa.

Aiden:Am venit sa te întreb dacă vrei...