Ice Girl °(Volumul |)

Patruzeci Și Doi

Eu:Blue...

  Ma așez lângă el însă nu își întoarce privirea la mine.

Eu:Blue.. Îmi pare rău.

Dabea acum își intoarce privirea și fiorii mi-au pătruns tot corpul. Avea o privire comfuza dar și taioasa.

Blue:Pentru ce? Ca mi-ai ascuns ca am o fetita, sau pentru ca am aflat?
Eu:Pentru ca nu ți-am spus. Pentru tot. Știu ca o iubești pe Julia.
Blue:Nu o iubesc..
Eu:Ba da Blue. Altfel nu ai fi reacționat asa..se vede de la o posta mai ales cand vorbește cu alți băieți te aprinzi ca focul.
Blue:Ce vrei defapt?
Eu: Sa îmi spui ce se intampla.
Blue:A pai tocmai  am aflat ca am un copil, și încă am sentimente pentru Julia.
Eu:Ți-am spus eu!! Strig cât ma țin plămânii.
Blue:Degeaba. Oricum nu se va schimba nimic.

  M-am blocat puțin pentru a procesa ce tocmai a spus. Cum adică sa facă asta?

Blue:La ce te tot gândești?? Întreabă el.
Eu:Cum adică nu se va întâmpla nimic? Copilul ala are nevoie de tine! Tip eu la el.
Blue:Pana acum nu a avut nevoie... Spune el și parca glasul lui a sunat puțin rănit însă cred ca mi se pare.
Eu:Dacă tu gândești asa, băiete ai probleme. Te voi lăsa să analizezi situația și dacă mâine ai aceeași părere, ei bine Blue, cred ca ar trebuii sa îți faci bagajele și sa pleci. Am spus eu trista.
Blue:Poftim?

   Am plecat fără sa mai spun ceva deoarece are nevoie de timp de gândire. M-a durut sa ii spun asta pentru ca în ciuda a tot ce mi-a făcut, eu încă țin la el foarte mult.

Blue:Nu cred ca vorbești serios Angel! Striga din camera.
   Am oftat coborând scările și Aiden ma aștepta jos cu mâinile în buzunar. Când ma vede se apropie de mine și ma cuprinde în brate.

Aiden:Cum a mers? Întreabă.
Eu:Nu prea bine. Nu vrea sa recunoască ce simte și dacă nu va acționa, cred ca va trebuii sa plece pentru ca Anne va suferii.
Aiden:Voi vorbii cu el. Ai încredere pentru ca eu și cu Blue am trecut prin foarte multe.
Eu:Sper sa fie asa. Nu as suporta sa îl vad plecând, chiar nu as mai putea.

  Imi ridic privirea din pământ și acesta părea gânditor.

Aiden:Angel?Poți rămâne aici la noapte? Întreabă el...
Eu:Ăm.. Nu știu dacă este o idee prea buna.
Aiden:Te rog...
Eu:Of.. Voi dormii pe fotoliu atunci.

   Pot jura ca i-a apărut un zâmbet în coltul gurii. Poate mi se pare.
   Ma trage de mana pana sus în camera lui. Când intru pot observa detaliile. Perdelele erau negre pentru a oprii lumina sa intre în camera iar aerul rece predomina. Culorile din camera erau alb negru și albastru și totul era oarecum frumos. Multe cărți erau așezate într-o biblioteca perfect aranjata iar biroul mare se afla într-un  colt al camerei uriașe.

Eu:Aiden, nu am cu ce sa ma schimb. Ii spun și acesta se întoarce la mine.
Aiden:Poftim.. Spune tragandu-si tricoul de pe el și dandu-mil mie.

  Am refuzat prima data însă l-am acceptat într-un final. M-am dus la baie și l-am luat pe mine. Îmi ajungea pana la coapse. Când am ieșit trageam de el pentru a fi sigura ca nu se ridica.
  Aiden când ma vede ma analizează și asta ma incomodează. Tricoul miroase a el și ador mirosul asta.

Eu:Pai... Noapte bună. Ii spun și ma așez pe fotoliu.
Aiden:Sigur nu vrei sa dormi aici? Întreabă el.. E un pat destul de mare.

Avea dreptate însă știu ca este o idee greșita.

Eu:Stau bine aici. Mulțumesc.

  Imi pun cearceaful sub picior și adorm. După ceva timp sunt trezita de niște zgomote  ciudate.

?? :Nu..

  Ma ridic și ma uit atent. Îl vad pe Aiden zbatandu-se în pat și ma apropii de el. Era tot transpirat și când am pus mana pe capul lui avea febra.

Eu:Aiden.. Îl zgaltai eu însă nimic.
Eu:Aiden, trezește-te..

  Iși deschide ochii brusc și se uita speriat în jur.

Eu:Ești bine? Îl întreb eu îngrijorată.
Aiden:Ce, ce s-a întâmplat?
Eu:Cred ca ai avut un coșmar.

  Știu ca ce avea sa fac probabil nu era bine însă avea nevoie.

Eu:Vrei sa dorm lângă tine? Îl întreb eu. Acesta pare uimit dar totuși ușurat și confuz.
Aiden:Te rog..

  Glasul lui ma implora și nu am putut refuza. M-am așezat pe partea cealaltă a patului iar când mi-am închis ochii am simțit bratul lui în jurul taliei mele. Ma simțeam oarecum protejata?Ce se intampla cu mine?

Aiden:Te iubesc Angel... Îmi șoptește el în ureche crezând ca dorm.

   Și eu te iubesc Aiden,spun eu în gândul meu și adorm instantaneu.

  M-am trezit și l-am văzut pe Aiden dormind asa ca nu am vrut sa îl trezesc. M-am schimbat repede și am plecat sa îl iau pe Noah de la aeroport. Când am ajuns am îmbrățișat-o pe mama și pe Noah foarte strâns.

Noah:Mami, mi-a fost dol de tine!! Striga el și eu nu mai pot de bucurie.
Eu:Si mie. Hai sa mergem sa îl vedem pe tati bine?
Noah:Daa!!

   Am urcat în mașină și am pornit spre casa lui Aiden. Am coborât și am înaintat spre ușa și am intrat fără sa bat. Am urcat în camera lui și încă dormea.

Eu:Du-te la el! Ii șoptesc eu.

  Acesta sare pe el și tipa.

Noah:Tatiii!!!

  Aiden se trezește speriat și când îl vede pe Noah îl trage strâns în bratele sale.

Aiden:Noah... Spune el.
Noah:Mami hai și tu!!

  Refuz prima data însă Aiden vine și ma trage în pat și începe sa ma gâdile.

Eu:Nu.. Stai... Spun eu în hohote de ras.
Aiden:Te rog Angel. Îmi dai șansa să îți arat ca pot fi mai bun de atât, ca pot fi ceea ce tu si Noah aveți nevoie??

    Întreabă el surprizandu-mă total.