Ice Girl °(Volumul |)

Treizeci Și Unu

-Felicitări. Sunteți însărcinată.

    M-am înecat cu propria saliva la auzul acestor cuvinte.

Eu: P.. Poftim? Spun eu dabea rostind fiecare litera.
Doctor:Sunteți însărcinată într-o luna  jumătate.

    Am rămas socata. Am venit numai pentru ca am leșinat la bar și... Am aflat asta. Cum pot fii însărcinată? Adică what the fuck, nu pot fi însărcinată.

Doctor:Aceste pastile sunt pentru grețuri și acestea pentru dureri. În rest copilul este sănătos. Încă odată felicitări.
Eu:Multumesc..cred

   Am ieșit din spital total abătuta și am urcat în mașina lui Blue ce ma aștepta afara. Nu voi spune nimănui. Săracul copil va creste fără tata. Dacă știu cine e? Normal ca știu, e Aiden... Cine altcineva sa fie?

Blue:Angel!! Ce ai pățit? Ce ți-a spus doctorul? Întreabă Blue și în cap îmi trece o singura scuza.
Eu:Lipsa de calciu. Doar atât reușesc sa spun și el se uita suspicios la mine.

    Într-adevăr în ultimul timp nu m-am simtit bine. Îmi era foame încontinuu și aveam stări de greata dar  nu mi-a trecut prin cap ca as putea fi însărcinată. Nu voi face avort, cu toate ca as vrea dar nu e vina copilului  ca noi doi am decis sa plecam unul din viata celuilalt.

Eu:Blue... Eu voi pleca! Ii spun eu și ma intorc cu fata spre el
Blue:Unde pleci? Întreabă el neluandusi ochii din fata.
Eu:Voi pleca departe de aici. Ma voi întoarce acasă.

   A pus o frână brusca și m-am lovit puțin la cap.

Eu:Idiotule!!! Ce dracu?? Tip la el.
Blue:Cum sa pleci în acasă ? E din vina lui Aiden? Dacă da îl omor, îți jur pe ce am eu mai sfânt ca dacă îl..
Ru:Blue!! Strig le el... Plec pentru ca am nevoie de timp pentru mine!

   Nu spune nimic și începe iarăși sa conduca. Ma lasă în fata apartamentului și pleaca. Știu ca îl rănesc dar trebuie sa plec departe de Aiden, nu poate afla de copil. Nu vreau sa îmi spuna sa fac avort pentru ca nu o voi face și mai bine dispar.

    Am început sa îmi fac bagajul după care am cautat primul zbor spre Beacon Hills. Barul e pe mana lui Blue. Sper doar sa nu o dea în bara, am incredere în el.

_
    Am coborât din avion și am luat un taxi pana acasă. Nu am mai spus de mult timp acasă acestui loc blestemat și amintiri deja încep sa apară dar sunt împăcată ca Mike m-a iertat.

    Am pășit pe ușa casei și mama era de a dreptul socata dar spre uimirea mea m-a îmbrățișat.

Mama:Îmi pare rău scumpo. Ți-am greșit atât de mult..
Eu:E prea târziu pentru scuze. Ii spun eu și urc în camera mea.

    O voi lua de la capăt, aici voi crea un nou început. Eu și bebe.

                              #Aiden#

Blue:A plecat...
Eu:Cum a plecat? Dacă ma minți îți jur pe ce am eu mai sfânt ca te ingrop de viu.
Blue:A plecat prostule!!!
Eu:Zi-mi unde... Ii spun eu nervos.
Blue:Nu știu. Dacă as știi m-aș fi dus după ea.

    Am dat cu piciorul în cauciucul de la mașină. Cum sa plece? Cum dracu sa plece, nu pot trăii fără ea. Mi-a fost greu în astea doua luni   dar măcar știam ca e lângă mine. Acum cine știe la câte sute de mii de kilometrii depărtare este.

Sa ii i-a dracu pe toți!!

   Mi-am luat mașina și am plecat  la o cursa. Singurul lucru care ma ajuta sa ma calmez și sa îmi vărs nervii.

   Am urcat la  volan și am așteptat startul. Am pornit în tromba și am ajuns la curbă după care totul este negru.

---------------------------------------------
     Știu ca este cel mai scurt capitol însă acțiunea trebuia sa se încheie acum , credeți-mă. Totul se schimba. Ly🐍❤️