Regrets (Andy Biersack fan fiction)

Capitolul 3

Nu prea sunt genul care să petreacă, nu îmi plac încăperile pline de oameni, sunt mai rușinoasă de fel, nu-mi place să fiu în centrul atenției.
Deodată văd o față familiară. Să fie oare chiar el? Ce căută aici? Îl cunoaște pe Mike?
Mă observă, se uită mirat la mine preț de câteva secunde apoi se întoarce cu fața la băiatul de lângă el pentru a-și continua discuția.

Deci o să se facă că nu m-a văzut? O să ne prefacem că nimic din seara aia nu s-a întâmplat? S-a dus naibii încercarea mea de a uita. Mă duc la Mike și îl întreb dacă îl cunoaște pe brunet.

-Tu chiar ai uitat cine e el?
Mă întreabă

-Ar trebui să mi-l amintesc? De ce pari atât de mirat? De unde îl cunoști sau cunoaștem după cum insinuezi?(eu)

Până să apuce să-mi răspundă la întrebare un fost coleg de al lui îl ia pe sus și îl duce afară.
Presupun că va mai trebui să aștept până când voi afla răspunsul. Este atât de enervant. Cică ar trebui să-l cunosc dar acum trei seri a fost prima oară când l-am văzut. Dacă nu vrea să vorbim, deși îmi cam datorează niște explicații, e treaba lui dar măcar un 'bună' din politețe putea să zică.
Îl văd cum trece prin fața mea , întind mana spre el ca să ii atrag atenția dar trece pe lângă mine fără ca măcar să zică vreun cuvânt, nici măcar o privire de data asta.
Care e problema lui? Nu e de parcă el era sa fie violat. Acum trei seri se dădea fără nici o rușine la mine iar acum se face că nu exist. Totuși geaca lui e încă la mine, acum mi-am amintit. Ei bine dacă mai continuă mult cu comportamentul ăsta arogant nu și-o va mai primi înapoi. Deși nu pot face asta, e a lui până la urmă. Dar ce tot îmi fac griji în privința lui sau a gecii lui? Până la urmă el a dat de înțeles că trebuie să ne comportăm ca și cum nu ne cunoaștem așa că ar trebui să-mi văd de ale mele în loc să mă stresez toată seara.

Până la urmă mi se taie cheful de petrecere așa că mă duc în bucătărie ca să-mi fac ceva de mâncare.
Nu a fost o idee bună când am zis că vin să petrec cu ei. Știam de la început că nu am starea necesară dar tot m-am forțat să o am. Adevărul este că mă simțeam prost să-l văd pe Mike că nu se poate distra deoarece consideră că trebuie să aibă grija mea.

-Presupun că ai nevoie de pâine pentru a face un sandwich. Degeaba ai șuncă și cașcaval dacă nu ai pâine.
Văd o mână tatuată cum îmi dă pâinea care se afla pe blat.
Vreau să mă întorc pentru a vedea băiatul din spatele meu dar îmi pune mâna pe umeri, nelăsându-mă.

-Este nevoie să-mi vezi fața ca să știi cine sunt? Asa repede m-ai uitat? Păreai nervoasă că nu te bag în seamă mai devreme așa că am zis să-ți fac pe plac.

Mă întorc nervoasă și urlu la el

-Acum trei seri te dădeai la mine ca un porc iar acum nu mă bagi în seamă, apoi vii la mine fără ca măcar să-ți ceri scuze. Cine te crezi de-ți permiți să te joci cum vrei tu cu mine? Drept cine mă iei?

-Te-am ajutat atunci doar pentru că mă gândeam că după mă voi distra puțin cu tine. Drept cine te iau? Drept cine mă iei tu, mai bine zis. Nu ești amuzantă deloc. Cât de proastă să fii să umbli noaptea pe străzi? Te plictiseai prea tare așa că ai decis să ai parte de puțină aventură? (el)

-Nici măcar nu te cunosc și-ți primiți să-mi vorbești așa? Ce fel de educație ți-au dat ai tăi? Observ că ești un jeg constant.
Nu te-a învățat nimeni cum să te comporți într-o societate? (eu)

-Nu-ți permiți să-mi aduci părinții în discuție având în vedere că nu ne cunoaștem! Nici măcar nu-mi ești recunoscătoare pentru faptul că te-am salvat! De ce erai nervoasă că nu te bag în seamă dacă începi să urli la mine având impresia că-ți datorez niște scuze. De ce trebuie să-mi cer scuze pentru modul în care mă comport dacă nici alții nu o fac?

Încarcă să ascundă faptul că îl doare printr-o privire plină ură.
Fața ii este încruntată, maxilarul înceștat iar pumnii bine strânși.