Regrets (Andy Biersack fan fiction)

Capitolul 7

Zilele au trecut iar Mike şi-a revenit repede. Doctorii ne-au asigurat din nou că nu a fost nimic grav, că nu avem motiv de îngrijorare iar Mike va fi externat azi. Deoarece părinţii lui Andrew au aflat cauza accidentului, simţindu-se prost, ne-au invitat să luăm cina cu ei diseară. Le-am spus că nu este nevoie şi că nu ar trebui să se simtă prost deoarece nu este vina lui Andrew până la urmă, dar ei au insistat spunând că vor să se simtă împăcaţi. În cele din urmă am acceptat deoarece sunt nişte oameni minunaţi care ţin la mine şi la Mike enorm.

Am ajuns la familia Biersack acasă, am bătut la uşă iar Andrew a deschis uitându-se urât la mine. Mike este foarte fericit să îl vadă, îl ia în braţe şi îi repetă că nu are de ce să se învinovăţească pentru accident apoi intră în casă. Eu rămân în urmă pentru a vorbi cu Andrew legat de comportamentul lui.

-Ce ai zice ca de faţă cu ai tăi şi cu Mike să încerci să te comporţi frumos? Măcar de dragul lor.

-De ce vorbeşti doar despre mine? Nu sunt singurul care nu ştie să se comporte.

-Spre deosebire de tine eu ştiu să mă comport când este nevoie.

-Nu prea observ asta având în vedere că ai mei sunt în casă iar tu în continuare ai ceva de comentat.

-Nu este comentat doar vreau să mă asigur că nu faci sau zici vreo prostie de faţă cu ei deoarece nu vreau să strici totul. Oamenii ăştia sunt prea minunaţi şi nu merită asta.

-De ce mereu dai vina pe mine când şi tu, foarte bine poţi face asta! De ce te crezi o prinţesă care nu greşeşte niciodată când şi tu ai partea ta de vină?

-Dar sigur tu eşi personajul negativ, care nu ştie să se comporte în toată povestea asta!

-Nici măcar nu te poţi abţine din comentat! Nu poţi accepta faptul că nu ai mereu dreptate?

-Ce ar fi să cobori tonul ăla odată, că urli de juma de oră, şi să mergem în casă? Exact despre asta vorbeam când am zis că nu te poţi abţine.

Măreşte ochii când realizează că am dreptate şi intră în casă fără să mai spună nimic.

Ne punem la masă şi observ că, surprinzător Amy a gătit Lasagna.

-Ca în "Duminica meciului"..

Spun nostalgică, nerealizând că a fost cu voce tare. Chris începe să râdă apoi spune că îi e dor de vremurile ălea.

-Şi mie, este perioada mea preferată.(Mike)

Chris se întoarce spre Andrew şi spune

-Păi Andy, se pare că ne-am ales cu un nou partener pentru "Duminica meciului".

-Iar eu cu un nou ajutor pentru "Duminica Lasagnei". Ce zici Emma?

Îmi dau drumul la gură şi spun că mi-ar face mare plăcere, înainte să realizez că asta înseamnă să îl văd pe Andrew destul de des.

-Având în vedere că nu-mi pot lăsa oamenii de la companie singuri pentru prea mult timp curând va trebui să mă întorc în L.A dacă va fi nevoie de mine acolo.

Auzind asta recunosc că m-am mai liniştit puţin ştiind că nu va trebui să îl suport în fiecare duminică.