Regrets (Andy Biersack fan fiction)

Capitolul 6

*Mike*

Petrecerea e pe sfâşite, toată lumea pleacă acasă dar Cora, o fostă colegă mă roagă să o duc până acasă deoarece stă departe, este destul de târziu şi îi e frică să meargă singură. I-am amintit că am băut şi nu aş vrea să mă urc la volan dar ea a zis că preferă să meargă cu mine chiar dacă am băut deoarece nu are bani de taxi. Până la urmă am acceptat ştiind că nimic nu se va întâpla şi am pornit la drum. Drumul a fost plictisitor şi anevoios dar în cele din urmă am ajuns în siguranţă. Se dă jos din maşină, îmi mulţumeşte pentru gestul făcut şi spune că se va revanşa apoi îmi mai zice să conduc cu grijă şi să o sun când ajung acasă. După cinci minute de mers îmi sună telefonul, este Andy. M-a sunat să-mi zică că şi-a pierdut portofelul şi dacă pot să mă uit prin casă deoarece crede că e la mine. I-am zis că nu sunt acasă iar Emma doarme aşa că nu vreau să o deranjez şi dacă poate aştepta până ajung. Având în vedere că mă grăbesc, sigur o să ajung repede aşa că l-am rugat să stea la telefon. Dintr-o dată a apărut o pisică pe stradă, am încercat să o evit dar din cauza vitezei am pierdut controlul maşinii şi am intrat într-un copac. Până să-mi pierd conştiinţa l-am auzit pe Andy disperat strigându-mi numele.

*Emma*

Fiind bulversată că m-am reîntâlnit cu Andrew şi că mi-am adus aminte de scrisoarea din copilările am adormit destul de greu. Fix când am reuşit să închid ochii şi să aţipesc am fost trezită de un telefon de la un număr necunoscut. Am răspuns nervoasă la telefon apoi o voce de bărbat groasă s-a auzit în fundal spunându-mi să mă duc la spital deoarece fratele meu a păţit ceva. Am crezut că e o farsă stupidă şi i-am zis bărbatului să înceteze pentru că nu îi cred prostiile. Bărbatul insistă că nu este o glumă spunând că Mike chiar a avut un accident. Mă duc la geam şi observ că maşina lui Mike nu este în parcare. Mă trezesc mai bine şi îmi dau seama că totul este pe bune, că omul nu-şi bate joc de mine. Închid apelul, iau repede nişte haine pe mine şi ies panicată din casă. Într-un final am ajuns la spital şi încep să întreb în stânga şi în dreapta de Mike. O doctoriţă amabilă vine la mine şi mă calmează, spunând că Mike este în stare stabilă, că nu este nimic grav, şi că se va trezi curând. Îmi arată salonul în care stă Mike iar înainte să plece mă întreabă dacă vreau să rămân peste noapte aici. Îi zic da apoi intru în salon şi mă aşez pe fotoliul de lângă patul în care este Mike.

*Andy*

Deoarece am auzit o bubuitură foarte puternică iar Mike nu răspunde decid să merg la Cora acasă pentru a vedea dacă Mike s-a întors acolo. Fiind îgrijorat am condus cu viteză pentru a ajunge mai repede. Pe la jumătatea drumului sunt oprit de un poliţist care mă ia la întrebări apoi îmi spune că a avut loc un accident şi că trebuie să ocolesc ca să ajung unde vreau. Curios, mă dau jos din maşină pentru a mă uita mai bine cu speranţa că Mike este bine şi nu a fost implicat în acest accident. Speranţa-mi dispare în momentul în care văd maşina, care este a lui Mike. Panicat încep să să întreb poliţiştii dacă ştiu ceva de proprietarul maşinii. Îmi zic că a fost dus la spital şi că dacă îl cunosc ar trebui să merg acolo. Le mulţumesc pentru informaţii, le urez o seară bună apoi urc în maşină şi pornesc grăbit spre spital. Ajung şi încep să întreb agitat de Michael Parker.

*Emma*

Mă trezesc şi mă uit la Mike, încă doarme. Ies din salon pentru a-mi lua ceva de mâncare şi îl văd pe Andrew vorbind cu o asistentă. Mă duc nervoasă la el şi încep să îl întreb ce caută aici. Se uită urât la mine şi spune să las copilăriile deoparte.

-Tu numeşti asta "copilării"?

- Cum altcumva s-ar numi? Eu zic să încetezi deoarece nu am chef de ceartă şi de smorcăieli şi să-mi zici cum se simte Mike.

- De unde ai aflat de Mike? Jur că dacă ai fost implicat sau ceva te omor!

-Eşti nebună sau ce? Aşa grav ţi s-a pus pata pe mine? Nu, nu am fost implicat!

-Sper că spui adevărul. Mike este bine, nu e nimic grav doar că va trebui să stea la pat câteva zile.

-Pot să-l văd?

-Cum ai devenit aşa apropiat de Mike deodată?

Andrew îşi schimbă deodată privirea şi se învinovăţeşte spunând că din cauza lui, Mike a făcut accidentul, că este un frate bun care mă iubeşte enorm şi nu a vrut să mă trezească doar pentru că şi-a uitat el portofelul la noi. A preferat să conducă cu viteză chiar dacă băuse ca să ajungă mai repede acasă. Oricât de mult ar trebui să ţip la el nu pot din cauza privirii lui sincere. A lăsat toată aroganţa şi pentru prima oară a arătat că nu este un jeg fără suflet, cum îl credeam. Până la urmă îl las să se ducă la Mike iar între timp eu merg să-mi iau ceva de mâncare pentru a-i lăsa intimitatea de care are nevoie.