Regretă că nu a avut curajul să îi spună ce simte, că nu a fost lângă ea să o facă să zâmbească dar în schimb a făcut-o să plângă...
O iubește dar nu vrea să arate asta.
Mă trezesc şi cred că totul a fost doar un vis stupid, că Andrew este defapt acasă, că nu mi-a mâncat acea jumătate de pizza şi că Mike probabil este în bucătărie şi găteşte cina. Iar dacă toate ăstea s-au întâmplat sigur Andrew a plecat deja deoarece este destul de târziu. Ca în fiecare seară, înainte de a lua cina, merg să fac un duş. Deschid uşa camerei iar aşa cum credeam Mike este în bucătărie, gătind. În timp ce mă îndrept către baie, îmi bag căştile în urechi pentru a asculta puţină muzică deoarece în toate boxele din casă se aude muzica lui Mike. Ca de obicei, atunci când găteşte pune muzică, toată casa bububind cu melodiile lui preferate, ţin să menţionez că în toată casa sunt boxe conectate între ele. Intru în baie, îmi scot căştile, acum auzind mai bine cât de tare este muzica defapt. Încerc să ignor asta având în vedere că aşa face mereu şi încep să-mi dau hainele jos pentru a intra la duş. Perdeaua se trage şi faţa îmi pică când văd că Andrew este în spatele ei, gol. Nici el nu pare prea bucuros să mă vadă, mai ales în ipostaza asta. Ţip, mă îtorc cu spatele şi iau repede prosopul de pe cuier pentru a-l înfăşura în jurul meu.
-Ce dracu cauţi aici? Nu mai ai casă?
-Duş după se vede! Dacă ai fi măcar puţin normală la cap ai bate dracu la uşa aia că nu degaba există!
-Duş în casa mea!? Repet tu chiar nu mai ai casă? Sau nu-ţi mai place duşul de acasă şi ai hotărât să faci pe la vecini?
-Pe tine asta te interesează având în vedere că ai intrat peste mine?
-Pune dracu ceva pe tine că nu-ţi fac o statuie în toată splendoarea!
-Nici nu aş vrea nu-ţi lua filme.
Ies din baie nervoasă şi cbor în bucătărie la Mike.
-Închide muzica! Când aveai de gând să-mi zici că Andrew doarme la noi?
-Păi credeam că ţi-a zis când a venit.
-Realizezi că încă eşti încă în prosop nu?
Se aude vocea lui Andrew din spatele meu. Realizez ce zice apoi urc în cameră pentru a mă schimba. Mă aşez pe pat şi contemplez asupra celor întâmplate. Nu pot să cred că am intrat peste Andrew în baie. Cum voi mai da ochii cu el de acum? Dacă va aduce în subiect seara asta şi o va folosi ca şantaj? Totuşi ce am văzut nu pare atât de rău pe cât mă aşteptam...
Chiar dacă am spus aseară că nu este rău ce am văzut, nu este ceea ce-mi trebuia înainte de prima zi de şcoală.
-Cum te simţi?
Mă întreabă Mike. Sincer pare mai entuziasmat decât mine, de parcă el s-ar duce în locul meu.
-Am emoţii, nu ştiu cum sunt colegii, cum sunt profesorii şi chiar dacă par o tocilară spundând asta, cum sunt noile materii.
-Sunt sigur că va fi bine. Încearcă să nu mai fii aşa speriată iar dacă intervine vreo problemă, sunt aici. Sper că poţi să mă ierţi pentru că nu voi putea să te conduc azi la şcoală, va trebui să merg la un interviu pentru un job. Am vorbit cu Andy, te va conduce el.
-Nu este nevoie să îl deranjezi pe Andrew, voi merge pe jos.
-Andy este deja în faţa casei, te aşteaptă.
Deoarece este prima zi de liceu în acest oraş şi nu vreau să mă cert cu Mike pentru că nu este vina lui, accept "oferta", îl iau în braţe apoi urc în maşina lui Andrew cu speranţa că nu va trebui să vorbesc cu el. Speranţa îmi moare în secunda în care mă întreabă dacă am emoţii. Prefer să nu îl bag în seamă, chiar dacă stă fix lângă mine, mai ales după întâmplarea de aseară. Deşi vede că nu am dispoziţia necesară pentru a vorbi cu el, tot insistă. În cele din urmă îmi întorc privirea către el şi îi zic că aş fi preferat să fie Mike aici, nu el, îmi bag căştile în urechi şi dau drumul la muzică pentru a nu fi nevoită să îl ascult ca mai apoi să nu începem o ceartă din cauză că nu ştie să tacă când este nevoie. În cele din urmă realizează că nu am starea necesară aşa că îşi vede de drum.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
