Regretă că nu a avut curajul să îi spună ce simte, că nu a fost lângă ea să o facă să zâmbească dar în schimb a făcut-o să plângă...
O iubește dar nu vrea să arate asta.
Odată ajunşi acasă vedem că am primit un pachet de la părinţii noştrii. Îl iau repede de pe jos şi fug cu el în casă, fiind nerăbdătoare să aflu ce este în cutie. Mă bucur foarte tare de fiecare dată când primim câte un colet de la părinţii noştrii, deoarece nu prea avem ocazia să vorbim cu ei din cauză că sunt foarte ocupaţi cu munca.
Deschid coletul şi observ o carte, pe ea fiind pus un bileţel în care mă felicitau pentru prima zi de şcoală. În cutie nu mai este nimic altceva înafară de cartea mea. Au uitat de Mike? Niciodată nu s-a întâmplat asta.. Ridic privirea şi îl văd pe Mike cu o expresie tristă pe faţă. Deoarece mă simt naşpa că doar eu am primit ceva, mă duc şi îl iau în braţe apoi încerc să îi ridic moralul spunându-i că o să mai primim un colet, de data asta pentru el, sigur deoarece părinţii noştrii nu ar uita niciodată de el. Încearcă să zămbească, să se bucure pentru mine şi să nu pară deranjat ca să nu îmi strice dispoziţia dar se poate vedea clar că nu se simte bine. Îmi spune că este în regulă şi că pot să urc în cameră ca să citesc cartea deoarece ştie că abia aştept asta. La început îl refuz spunându-i că nu am nevoie de asta deoarece el se simte lăsat pe dinafară dar apoi tot insistă aşa că până la urmă mă duc în cameră, mă schimb în ceva lejer, mă aşez pe pat şi încep să răsfoiesc cartea totuşi fiind puţin tristă din cauza celor întâmplate.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Exact cum mă aşteptam, am recunoscut-o imediat ce am văzut-o, "Regrets", cartea pe care am vrut-o de mult timp, pe care abia aşteptam să o citesc. Aşa cum fac mereu, întorc cartea pentru a citi descrierea "Regretă că nu a avut curajul să îi spună ce simte, că nu a fost lângă ea ca să o facă să zâmbească dar în schimb a făcut-o să plângă. O iubeşte dar nu vrea să arate asta."
Într-un final o deschid pentru a o citi şi observ că semnul de carte este unul neobișnuit. La început nu îmi dau seama ce este ciudat la el dar după ce mă uit mai atent văd că defapt nu este un semn de carte ci un bilet la concert cu o notiţă pe el unde scrie "Credeai că am uitat de tine? Felicitări pentru locul de muncă!". Este cadoul lui Mike din partea părinților noștri! Iau biletul și cobor în grabă scările fiind fericită pentru că ei nu au uitat de Mike.
-Nu au uitat de tine! spun în timp ce îi dau cadoul
-Este concertul la care voiam să merg cu băieţii. Eram singurul care nu avea un bilet pentru ca era sold out, am uitat că le-am spus asta alor noştrii săptămâna trecută. Pentru o secundă am crezut că am fost lăsat pe dinafară.
-Ştii bine că era imposibil Mike, ai noştrii nu ar face asta niciodată.
Împăcată fiind că Mike a primit şi el un cadou, mă duc în cameră, mă aşez pe pat şi încep să citesc cartea mult dorită.
