Deoarece nu mai avem nimic de măncare, am decis împreună cu Mike să comand o Pizza în timp ce el merge să facă cumpărăturile. Aud o bătaie în uşă şi mă ridic fericită, fiind sigură că este tipul cu pizza iar faţa îmi pică când văd că persoana care a bătut la uşă este defapt Andrew.
-Ce cauţi aici?
-Ce te interesează?
-Păi mă interesează deoarece este casa mea.
-Nu numai a ta deci nu sunt nevoit să-ţi zic.
-Atunci presupun poţi sta foarte frumos afară.
-Termină cu prostiile şi lasă-mă să intru.
-Nu vreau.
Închid uşa dar până să apuc să mă întorc în bucătărie aud iar că bate. Nu îl bag în seamă sperând că poate pleacă dar el tot insistă. Până la urmă mă enervez mă duc, deschid uşa şi tip
-Pleacă dracu de aici odată!
Îmi pică faţa când văd că defapt e tipul de la pizza care se uită speriat la mine.
-Scuze, credeam că eşti altcineva.
-Adică eu, pardon
spune Andrew şi intră în casă. Îl ignor având în vedere că nu mai pot să ţip încă o dată, îi mulţumesc tipului pentru pizza apoi îi dau banii şi închid uşa.
-Ce bine că ai luat Pizza chiar îmi era foame.
-Păi poate să-ţi fie în continuare. Şi din câte îmi amintesc nu ţi-am dat voie să intri în casă.
-Dar am intrat oricum.
Spune şi se aşează pe canapea de parcă ar fi la el acasă. Las pizza jos, merg îl prind de mână apoi zic
-Hai să-ţi arăt ceva. Dar trebuie să-ţi acoperi ochii pentru asta.
Se ridică de pe canapea, îşi pune mâna la ochi şi se lasă ghidat de mine. Îi zic că poate să-şi ia mâna de la ochi, deschid uşa vrând să-l dau afară şi zic
-Poftim e pentru tine
Din fundal se aude vocea lui Mike
-Ce e pentru el? De unde ştiai că urma să intru în casă?
Andrew începe să rânjească crezând că am dat de belea.
-Şi-a comandat Andrew mâncare şi credeam că a ajuns. Hai să te ajut cu plasele.
-A venit pizza observ. Andy până îţi vine mâncarea poţi să iei din pizza, sunt sigur că Emma nu s-ar supăra să împartă cu tine, nu?
-Sigur ia cât vrei, nu este nici o problemă.
-Nu trebuie, nu vreau să deranjez. Mai pot aştepta.
-Cum să deranjezi? Stai liniştit, mănâcă cât vrei, Emma a zis că nu se supără.
-Bine atunci presupun că o felie nu strică.
Spune şi ia felia uitându-se satisfăcut, că a câştigat, la mine. Zece minute mai târziu şi deja a mâncat jumătate de pizza. Fiind nervosă că a mâncat atât aleg să merg în cameră ca să dorm în loc să mă cert cu el de faţă cu Mike.
CITEȘTI
Regrets (Andy Biersack fan fiction)
ФанфикRegretă că nu a avut curajul să îi spună ce simte, că nu a fost lângă ea să o facă să zâmbească dar în schimb a făcut-o să plângă... O iubește dar nu vrea să arate asta.
