Lacrimi de tristete si durere (jikook)

#CAPITOLUL 3#

*A doua zi *
#Perspectiva lui Jungkook#
- mama,tata,de ce ati venit? s-a întâmplat ceva?
- nu, doar am vrut sa va vedem.Apropo unde e Jimin,vrem sa-l vedem.
- aaa....Păi...
- Jungkook s-a intamplat ceva cu Jimin?
"Haide Jungkook,gandeste,inventează ceva credibil"
- De fapt s-a întâmplat.
- ce?
- Mama,Jimin a căzut ieri pe scări si acum nu poate să meargă,pentru o săptămână.
- poftim?! Sper ca glumești.
- nu mama,Nu glumesc Dar nu e nimic grav nu trebuie sa-ti faci griji.
- Vrem sa-l vedem.
- A...bine,haide în camera lui.
- stai un pic cum adică camera lui,voi doi nu stati in aceiasi camera?
- Nu momentan nu stam,pt ca nu suntem încă pregătiți,asteptam sa ne cunoastem mai bine."Bravo, Jungkook te descurci la inventat minciuni pe moment"
Cand am urcat la etaj, am ciocănit la usa lui Jimin.
#perspectiva lui Jimin #

- Da, intra,usa e deschisa.
- Bună Jimin.
- O mama,tata,ma bucur sa va vad.( ca sa ne intelegem erau părinții lui Jungkook,Dar Jimin le spunea mama si tata)
- Jimin,Am.auzit ce s-a întîmplat.
- Aaaa...serios voi chiar ati aflat? Spun eu putin nedumerit.
Atunci îl văd pe Jungkook care se așează lângă mine,sarutandu-ma pe obraz,vrand sa-mi sopteasca ceva la ureche.
"Le-am spus ca ai cazut pe scări,ar fi bine sa-ti joci rolul"
- Esti mai bine Jiminie?spune el de parca era cu totul alta persoana.
- Da sunt mai bine,Nu pot sa mint chiar m-am simțit bine în momentul în care m-a sărutat,deși stiam ca totul era fals.
- Jimin cum ai putut să cazi pe scări?
- Păi mamă......pur si simplu am alunecat.
- Fii mai atent data,viitoare, daca pateai ceva mai grav?
- O sa fiu nu-ti face griji,spun eu cu un zâmbet pe buze.
#perspectiva lui Jungkook #
O nu,Irene trebuie să se întoarcă,de la facultate,trebuie sa o sun,si sa o avertizez ca ai mei sunt aici.
- Hei,O sa ma duc pana la baie,revin imediat.
- ok
_________________________________________
- Iubito!!
- Da Kookie,mai am putin si ajung,s-a întâmplat ceva?
- Nu-mi mai spune Kookie doar sti ca nu-mi place.
- ok ok,spune-mi s-a intamplat ceva?
- Da ai mei sunt aici, nu vor mai sta mult dar trebuie să aștepți, sa plece ei si dupa sa vii.
- Jungkook m-am săturat să mă tot ascund de ai tai,Cand ai de gând să le spui despre noi?
- In curând, Dar te rog nu am nevoie sa mai primesc alta morala pe ziua de azi.
- ok,Dar de ce alta morala s-a mai întâmplat ceva?
- Da pai....( Nu o sa mai scriu din nou ce s-a întâmplat,daca nu mai stiti puteti sa cititi CAPITOLUL 2)
- ma bucur, ca l-ai invatat minte,de alta data sa nu se mai amestece,oriunde îi convine lui.
- Da, dar...
- Dar ce,doar nu spui că-ți pare rau acum?
- A nu,nici vorba, cum ar putea sa-mi fie  mila de gunoiul ala.
- Ok,atunci te las,sa-mi trimiți un mesaj după ce pleacă ai tai.
- Bine,te iubesc!
- Și eu.
# perspectiva autorului#
Irene știa foarte bine,  ca lui Jungkook începe sa-i pese de gunoiul ala.Dar deja avea o idee cum sa-l faca pe Jungkook sa se enerveze pe Jimin.Era planul perfect.
_________________________________________
*Câteva ore mai târziu *
- Era momentul perfect, pentru Irene,sa-si puna planul în acțiune.
Cand a urcat la etaj a mers direct în camera lui Jimin.
- Bună,Jimin.
- Irene?! Ce cauti aici?
- Am venit sa vad cum te simți.
- poftim?
- Asculta,Jimin,o sa te fac sa regreți,faptul că ai venit in casa asta, si ca încerci să mi-l furi pe Jungkook.
- Eu nu incerc sa-l iau pe Jungkook de  lanaga tine, el oricum te iubeste doar pe tine.
- Stiu,Dar o sa am grija sa si rămână așa.
- Nu inteleg ce vrei sa faci?
- Stai calm o sa afli în curând.Bye Bye ,Jimin.
Jimin știa că se va întâmpla ceva îngrozitor dar spera ca totul va fi bine.
_________________________________________

- Jungkook...,spune Irene,intrând cu lacrimi în ochi în camera lui Jungkook.
- Hei iubito,de ce plângi. S-A întâmplat ceva? Ți-a facut cineva ceva ?
- Jimin....
- Ce vrei sa spui?
- am fost în camera la Jimin sa vad cum se simte,dar el a venit spre mine și  mi-a dat o palmă peste fața,si mi-a spus să dispar din camera lui.
Jungkook,a ieșit, foarte nervos din camera,dar desigur ca era mult pre nervos ca să-și dea seama că Jimin,de fapt nu putea sa meargă si nu avea cum sa se apropie de Irene.

Jungkook tranteste usa de la camera, pruvimdu-l pe Jimin cu o privire care ar fi putut ucide pe oricine.

- Jungkook!,ce s-a intamplat?
- Ridica-te,RIDICA-TE!!
- Jungkook,sti foarte bine ca nu pot.
- CUM AI INDRAZNIT SA-MI LOVESTI IUBITA,spune Jungkook apucandu-l pe Jimin de gulerul cămășii.
- Poftim?! Kookie...Nu....nu am facut asta.
- AAA...ACUM SPUI CA IUBITA MEA MINTE.
- Kookie nu as  face asta niciodată, crede-mă .
- NU TE MAI SUPORT,ÎNȚELEGI ?
- KOOK...în acel moment Jungkook l-a lovit pe Jimin peste fața,facandu-l pe acesta să sangereze.Dupa acea lovitură Jungkook l-a ridicat Pe Jimin de pe pat,trandindu-l de podeaua rece,începând sa-l lovească pe Jimin cu pumnii și picioarele, de parca era un lucru fără viața.
- kook...te rog..Nu mai rezist..te rog.
- asta meriți, asta merita un gunoi ca tine.Dupa ce A spus asta Jungkook,a plecat din camera,lasanu-l pe Jimin paralizat la podea, suspinand de durere.
În tot timpul ăsta,Irene a stat si a privit totul, si in inima ei simțea vina si părere de rau.Da asta a fost plan ei dar nu se aștepta ca Jungkook sa reacționeze asa.
Jimin nu merita sa fie batut,pana la urma nu a facut nimic.Irene nu supora ca simte asta.Dar preferă să nu-și asculte inima,ci mintea.
_________________________________________
*între timp*
- Jin,ma bucur sa te vad.
- Și eu, aunty.
- Ai venit sa-l vezi pe Jungkook?
- De fapt am venit sa-l vad pe Jimin.
- Stai un pic,îl cunoști pe Jimin?
- Da, Jimin este varul meu.
- Serios?
- Da,deci pot sa-l vad?
- Da sigur, e în camera lui,O sa te conduc.
- mulțumesc.
În momentul în care Jin a deschis usa, a  văzut ceva ce l-a inspaimantat.
- JIMIN!! CE S-A ÎNTÂMPLAT CU EL?
- Nu...Nu stiu.
- Aunty,stiu foarte bine ca ma minti, oricum o sa vorbim după, acum te rog sa chemi doctorul.
- Kookie...te rog, îți jur ca nu am facut nimic.
- Despre ce vorbeste?
- o nu nu,nu-mi vine sa cred.
- ce s-a întâmplat.
- Jungkook a făcută asta.
- Nu, băiatul ăsta a întrecut orice măsură.Credeam ca s-a schimbat, dar a rămas la fel.
După ce doctorul a venit si a spus că starea lui Jimin este una buna, Jin a plecat in camera lui Jungkook.
- Jungkook cum ai putut să faci asta?
- Jin ce cauti aici?
- Stai un pic tu plângi?
- nu, ti se pare.
- Jungkook, cu ce ti-a gresit Jimin de ai facut asta ?
- Nu stiu, si nu suport sentimentul asta de vina. Nu inteleg de ce îmi pare rau ca am facut asta, și de ce simt o durere în inima.
- Jungkook, începi sa-l iubesti pe Jimin.
- CE?! termina cu prostiile, eu am o iubita. Sa nu mai spui asta.
- oricum, sti foarte bine ca Jimin nu merita asta, ce ai facut tu a fost ceva îngrozitor.
- Dar a lovit-o pe Irene.
- Jungkook, gandeste-te un pic, Jimin nu putea sa meargă, cum sa o lovească,dacă el nu se putea ridica?
- adică vrei sa spui ca Irene ma minte?
- trebuie să iei în considerare și lucrul ăsta.
- nu,Irene nu m-a mintit niciodată, gata opreste-te sa mai vorbesti despre asta.
Jungkook nu mai știa ce să creadă, inima îi spunea sa-l creada pe Jimin, dar mintea îi spunea s-o asculte pe Irene,păcat ca el își asculta întotdeauna mintea.

**************************************
Am terminat si CAPITOLUL 3, sper ca v-a placut,voi posta si CAPITOLUL 4 cât de repede. Multumesc ca cititi prostia asta 😘😘😘😘😘