Lacrimi de tristete si durere (jikook)

# CAPITOLUL 25#

#perspectiva autorului#
- Poftim!!! S-a întors?
- Așa se pare...
- Dar de ce?
- pentru Jimin, aparent.
- Jungkook, cine e si ce vrea de la mine?
- Nu stiu dar nu vreau sa mai pleci undeva singur, o sa stai langa mine tot timpul, Jimin si te rog sa ma asculti fac asta pentru că nu vreau sa te pierd, nu inteleg ce vrea de la tine dar sunt sigur ca asta are legatura cu mine.
- Jungkook cine e Alex?
- Alex e fratele lui Yoongi, înainte am fost prieteni pana cand Irene a devenit iubita mea. El mi-a spus că o place pe Irene dar mie nu mi-a pasat de ceea ce simțea el si am acceptat să fiu iubitul ei. Ba chiar am inceput sa-mi bat joc de el si sa-i spun lucruri oribile, atunci a fost momentul cand am inceput sa ma schimb si sa devin acea persoană oribila. Din cauza mea el a plecat nu a vrut să mai stie nimic de noi dar inainte sa plece mi-a spus că o sa regret absolut tot ce i-am facut. Si acum s-a întors si vrea sa-mi ia cel mai frumos lucru din viața mea, asa cum am facut si eu.
- Jungkook....
- Da stiu, e vina mea, continui sa-ti fac rau fără sa-mi dau seama. Vezi ar fi fost mai bine daca as fi plecat, acum nu mai trebuia sa-ti faci griji si puteai sa duci o viata normala.
- Jungkook, te rog...Nu vreau sa mai aud asta vreodata, ai văzut ce s-a întâmplat atunci când ai plecat de langa mine, sa nu-ti mai treacă prin cap asa ceva. Spune Jimin punând mana pe obrazul lui Jungkook.
- da dar...Jungkook a fost intrerupt de buzele lui Jimin.
- gata, sunt cu tine, si nimeni nu o sa ma ia de lângă tine. Da, o sa stau in casa toată ziua, dar atâta timp cât sunt cu tine, pentru mine nu conteaza.
- Jimin, nu ai idee cat de mult te iubesc.
- nu, sa sti ca eu te iubesc mai mult.
- nu e adevarat.
- scuze ca va deranjez, dar avem ceva de rezolvat.
- a da, deci spune-mi cum aflăm unde e?
- noi nu, dar el da.
- Care..... Deodată s-a auzit soneria, asta facandu-l pe Jungkook sa opresaca ceea  ce spunea.
- Intra, usa e deschisa.
Jimin, a rămas șocat atunci când la văzut pe Taemin, nu se aștepta sa-l vada aici.

- Jungkook, el e Taemin.
- A deci el e Taemin, încântat de cunostinta, si multumesc ca m-ai ajutat atunci.
- Și eu sunt încântat sa te cunosc Jungkook. Si nu e nevoie sa-mi mulțumești, a fost datoria mea. În tot timpul ăsta Taemin continua sa-l privească pe Jimin, dar acesta încerca sa-i evite privirea.
- Mă bucur sa te revăd Jimin. Atunci, Jimin a simțit cum i se înmoaie picioarele ,nu stia care o sa fie reacția lui Jungkook, dar cu siguranță nu una buna.
- Stai un pic, de unde îl cunoști pe Jimin? Spune Jungkook pe un ton usor nervos.
- Kookie, Taemin a fost cel care m-a salvat atunci când era sa fiu lovit de o mașină.
- poftim!! Si mie imi spui asta acum?
- Scuze Jungkook dar nu credeam ca tu îl cunoști pe Taemin.
- Da ai dreptate, scuze ca am țipat.
- E ok. Si eu ma bucur sa te revăd Taemin, si iti multumesc ca mai ajutat.
- nu e nevoie Jimin, nu as fi putut să las sa ti se întâmple ceva oricum. Spune Taemin cu un rânjet pe față, în timp ce se apropia de Jimin.
- Băiatul ăsta deja ma calcă pe nervi, daca se mai apropie de Jimin, o sa ma asigur ca urmatorul lucru pe care o sa-l vada este pumnul meu.
- Jungkook, nu crezi ca exagerezi? Taemin a venit aici sa ne ajute.
- păi, atunci sa ne ajute si nu ma ajuta cu nimic faptul că se dă  la Jimin.
- Ce te face sa crezi ca se dă la Jimin? E doar politicos.
- Da da, pe asta sa o crezi tu.
- Calmeaza-te, si haide că avem treaba . Taemin ai de gând să vi?!
- Da, vin acum. Ma bucur sa vad ca esti bine Jimin. Taemin, s-a apropiat de Jimin pupandu-l pe obraz, dar spre norocul lui, Jungkook nu i-a observat.
- Taemin nu mai face asta, te rog.
- Scuze Jimin, dar nu am făcut-o ca sa te simti prost, pur si simplu....
- inteleg, dar nu vreau ca Jungkook sa inteleaga altceva.
- Ok, nu o s-o mai fac, imi pare rau.
- mulțumesc, ca ai inteles.
- Da, o sa plec acum, probabil au nevoie de mine.
- bine...
___________________________________________
# o săptămână mai târziu#
Era dimineata, Jimin dormea în brațele lui Jungkook. De cand a aflat ca Alex s-a întors, Jungkook nu a mai putut să închidă un ochi, îi era atât de teama, deși nu o arăta în fața lui Jimin, el simțea că ceva rau urmeaza sa se întâmple, de asta prefera să stea treaz noaptea si sa aiba grija de Jimin. Namjoon si Taemin făceau progrese, dar nu era de ajuns, oricât de tare încercau nu puteau sa-si dea seama unde se ascunde Alex. La un moment dat Jungkook si-a auzit telefonul sunând, a luat telefonul încercând să răspundă cât mai repede ca sa nu-l trezească pe Jimin.
- Da, Namjoon ce e?
- am aflat unde e Alex, am plecat cu echipajul spre locul unde se afla si urmeaza sa-l arestam.
- Tu vorbesti serios?!
- Yahhh,  Jungkook de ce tipi la ora asta?
- Scuze Jimin, doar ca sunt atat de fericit.
- De ce?
- Namjoon multumesc mult, nu ai idee cat sunt de fericit.
- Nu mie trebuie sa-mi mulțumești, ci lui Taemin.
- Mi-ai distrus dispoziția.
- O haide, Jungkook stiu ca nu-ti place dar trebuie să o faci.
- bine....oricum ai grija ce faci.
- Nu-ti face griji sunt profesionist.
- Da cum sa nu, hai bye.
- Bye
Jungkook l-a luat pe Jimin în brațe, având un zâmbet extrem de mare pe față.
- Jungkook mă sufoci....
- Oh, scuze....
- De ce esti asa de fericit?
- Jimin, de acum nu trebuie să ne mai facem griji, Namjoon a aflat unde e Alex, si urmeaza sa-l aresteze.
- Tu vorbesti serios?
- Da Jimin, asta însemna, ca in sfarsit putem sa fim fericiti, fără ca nimeni sa intervină între noi.
- Nu pot sa cred, sunt atat de fericit, spune Jimin lacrimi începând sa i se scurgă pe obraji.
- Jimin de ce plângi?
- Te iubesc atât de mult, nu stiu cum am ajuns aici, imi aduc aminte toate momentele petrecute impreuna, si imi dau seama ca am trecut prin atât de multe lucruri, am suferit atât de mult, dar cu toate astea suntem încă împreună. Jungkook te privesc în ochii și îmi dau seama că nu aș putea să mai privesc pe nimeni altcineva asa cum te privesc pe tine. Esti totul pentru mine Jungkook, vreau sa sti asta.