Momente efemere

Capitolul 9

A doua zi mă trezesc destul de devreme, dar o durere de cap mă lovește cu putere și când încerc să mă ridic mă clatin zdravăn pe picioare, dar totuși mă încăpățânez și mă ridic.

O să treacă îmi zic și cu gândul ăsta merg până la bucătărie unde dau drumul la expresor și îmi fac o cafea. Cât timp caut o pastilă cafeaua este gata și profit de asta să iau pastila. 

Termin repede cafeaua și merg să mă pregătesc pentru a pleca, e aproape 8:00 și nu vreau să întârzii mai ales că azi o să fiu singură.

Nici nu ajung bine la birou că secretara vine spre mine și mă anunță că a intervenit ceva, iar Raul nu e aici.

—Ce s-a întâmplat? întreb fără vlagă și mă așez la birou. Durerea asta fix acum și-a găsit.

—Un proiect trebuie prezentat urgent astăzi altfel îl vom pierde, din greșeală am încurcat data și am uitat să îl anunț pe domnul Raul, iar acum dânsul nu răspunde, cuvintele îi părăsesc atât de repede gura încât am nevoie de câteva momente să realizez ce a zis și știu că trebuie să mă ocup eu de problemă.

—Dumneavoastră vă simțiți bine? întrebarea ei mă aduce cu picioarele pe pământ și o privesc neînțelegând ce vrea să zică. Sunteți foarte palidă, continuă și probabil are dreptate starea mea nu e cea mai bună.

—Da sunt în regulă Eve, acum te rog să îmi spui la ce ora va avea loc întâlnirea și unde, îi cer și o văd cum de data asta ea se albește la față.

—Domnișoară, doar domnul Raul are informații despre proiect pentru că dânsul s-a ocupat de el, întâlnirea va avea loc la o cafenea din centrul orașului azi la ora 13:00, răspunde și pe lângă durerea de cap și starea de rău acum simt cum încep și să mă enervez încet, dar sigur.

—Eve mă descurc eu, doar adu-mi proiectul și spune-mi ce trebuie să știu pe larg despre persoana cu care mă întâlnesc, rugămintea mea o face să se întoarcă pe călcâie și să dispară repede probabil după proiectul cerut.

Revine două minute mai târziu cu un dosar gros în mână și îl așează cu grijă pe birou privindu-mă ca un copil vinovat. Probabil i-a fost teamă că o voi concedia, dar nu se pune problema de așa ceva, e o greșeală tuturor ni se întâmplă.

—Domnul Aleser este prieten foarte bun cu domnul Raul asta e cam tot ce știu și faptul că la proiect se lucrează de mai bine de două luni, vorbește privindu-mă atentă așteptând parcă să explodez, dar la cât de rău îmi este nu o să zic nimic.

—În regulă Eve, acum te rog să mă lași singură pentru că ar trebui să mă uit puțin pe proiect, închei și o văd cum se scuză din nou și iese pe ușă.

În gândul meu încep să regret că azi Raul nu vine mai ales că eu nu știu nimic despre proiectul ăsta pentru că el s-a ocupat de el și tot ce știu e că a ajuns o dată în mâinile mele, dar nu am avut timp să mă uit pe el. De sunat nu se pune problema mai ales că ar fi în stare să vină el la întâlnire și i-aș strica planurile.

La naiba cu durerea asta, devine din ce în ce mai greu de suportat și deja am mai luat o pastilă, așa ceva nu pot să cred, de obicei îmi trecea repede.

Deschid dosarul și încep să citesc notațiile lui Raul de pe marginea schiței care pare terminată și îi mulțumesc în gând pentru că acum nu aș fi fost în stare să termin nimic, în mare nu e foarte complicat, dar sunt foarte multe cerințe din partea clientului și mulți termeni de respectat.

Ajung la cafeneaua care mai bine spus arată ca un restaurant în toată regula și după ce sunt informată unde se află masa la care sunt așteptată de cel căruia va trebui să îi arăt proiectul sunt condusă acolo de o tânără drăguță. Înaintând spre masă unde ar trebui să fie domnul Aleser sunt surprinsă să văd un bărbat poate mai mare cu vreo trei ani decât Raul cu părul negru și ochii albaștrii cum se ridică și se oferă să îmi tragă scaunul, nu pot spune că mă așteptam la asta.