Momente efemere

Capitolul 2

Spre seară sunt fericită că am reușit să fac schița după ce Raul m-a ajutat și s-a dovedit că și clientului i-a plăcut. Restul proiectelor sunt destul de ușoare și nu îmi dau bătăi de cap așa de rău. Pe Raul nu l-am mai văzut restul zilei și asta pentru că nici la masă nu am iești la prânz. Îmi arunc ochii la ecranul laptop-ului și văd că e trecut de ora 19 și știu că trebuie să încep să mă pregătesc să plec și eu acasă. Firma a început să se golească și chiar în momentul în care vreau să sun un taxi aud un ciocănit în ușă așa că răspund înainte să apelez numărul.

—Hai că te duc eu acasă, vocea lui Raul se face auzită imediat și față de ieșirea de azi-dimineață când părea că lăsase scutul să cadă, acum zâmbetul e din nou prezent pe buzele sale.

—În regulă, voiam să chem un taxi, răspund și îl văd cum neagă din cap. Îmi strâng repede lucrurile și înainte să mă ridic telefonul sună fără încetare și m văd nevoită să răspund.

Privesc numărul și încerc să îmi abțin cuvintele ce vor să îmi iasă din gură. Nu pricep ce vrea tata acum de la mine, dar fără tragere de inimă răspund la telefon sub privirea lui Raul care s-a așezat pe canapea și așteaptă să termin.

—Da tată, răspund cât de calmă pot știind deja că discuția asta nu avea să fie prea lungă.

—Zora presa e plină de poze cu al tău soț și diverse femei, îl aud pe tata cum vorbește furios. Nu înțeleg unde vrea să ajungă, sunt în cealaltă parte a continentului și al meu soț e liber să facă tot ce își dorește.

—Tată, mie nu îmi pasă, îi spun răspicat și totuși sunt furioasă pe faptul că nenorocitul se afișează cu toate femeile alea. Știam ce face, dar până acum nu mă interesase suficient cât să fac ceva în privința asta.

—Zora vino acasă și rezolvă ce e de rezolvat, îmi cere tata oftând și imediat simt cum nervii mă cuprind. El nu are dreptul să îmi ceară asta, nu după ce a stat și a privit cum ei și-au bătut joc de mine.

—O să vin când o să vreau, până atunci la revedere tată, arunc cuvintele și închid telefonul îndesându-l în geantă.

În mașină atmosfera e destul de tăcută și singurul lucru care se aude e melodia de la radio ce umple liniștea. Inevitabil melodia îmi aduce amintiri pe care îmi doresc să le uit.

—De ce ai făcut asta? urlu la cel care nu are curaj să mă privească. Spune, continui să strig plângând, de ce? și îl lovesc cu pumnii în piept, iar el nu opune niciun fel de rezistență.

Mă simt trădată, trădată de cel căruia i-am jurat credință și iubire veșnică. Iubirea pe care o simt pentru el acum se transformă în venin, unul care îmi acoperă inima și dacă cineva mi-ar fi spus că voi ajunge în acest punct i-aș fi râs în față. M-am lăsat orbită de sentimentele mele încât nu am văzut că cel pe care îl iubeam e cel care mă juca pe la spate fără remușcare.

—Aveam nevoie de bani, sora mea e bolnavă, îl aud cum spune spășit și simt cum tot pământul îmi fuge de sub picioare. Nu s-a obosit să nege nimic, ci mi-a spus ce am vrut să aud, motivul.

Știa cât de mult însemna afacerea aia pentru mine, știa că a fost a bunicului meu care muncise o viață pentru ea și mi-o lăsase pentru că tot timpul am fost pasionată de ea. Chiar și așa nu i-a păsat îl ajutase pe unchiul meu să mi-o ia și când nu am mai avut încotro și a trebuit să renunț acolo au fost ei cumpere tot. Ce a fost mai dureros a fost să văd rânjetul arogant al unchiului meu când a trebuit să semnez hârtiile.

—Trebuia să îmi spui mie, îți dădeam toți banii de care aveai nevoie, continui să țip la el plângând. Nu trebuia să faci lucrul ăla, nu trebuia să mă distrugi așa, nu trebuia, vocea mea își pierde din intensitate și dintr-o dată totul se face negru în fața ochilor.

Închid ochii și respir adânc înainte să îi deschid și să clipesc des alungând lacrimile ce stau să îmi cadă. Din acea noapte nu mai vărsasem o lacrimă pentru nimic și nici acum nu aveam să o fac.

—Raul ai înșelat vreodată? nu știu de unde mi-a venit să îl întreb asta, dar am făcut-o și când văd că se întoarce surprins spre mine încerc să mă eschivez, dar vocea lui se face auzită imediat.

—Nu Zora, nu am înșelat niciodată, răspunde serios după care își întoarce repede privirea spre traficul din fața noastră. Când oprește în fața blocului unde stau zâmbetul e din nou prezent pe chipul lui și mă bucur să văd asta.

—Vrei să urci? îl întreb și fac semn spre bloc așteptând un răspuns din partea lui.

—Nu e foarte târziu deci fie accept, îl aud cum spune și mă bufnește râsul.

Intru în casă și aprind lumina cu el pe urmele mele și îi spun să se simtă ca acasă nu că nu ar face-o. Îmi știe casa mai bine decât o știu eu am impresia, așa că nu îmi fac griji că se va simți incomod cât timp merg să mă schimb.

Chiar când doream să îmi iau tricoul pe mine telefonul anunță că am primit un mesaj și îi spun lui Raul să îl citească cu voce tare. Nu am secrete și oricum probabil e de la una din prietenele mele.

—Zora e de la Amalia și e un link, spune după câteva secunde și ies din dormitor mergând să văd despre ce este vorba.

Când deschid link-ul simt cum picioarele mi se înmoaie și dacă nu aș sta jos cu siguranță aș cădea.

"Elliot Weaver primele declarații după ce soția l-a părăsit în urmă cu patru ani. Motivul pentru care bărbatul se afișează cu diverse domnișoare chiar dacă este căsătorit. Soția este cea care l-a înșelat prima?

Declarația bărbatului a fost una simplă, dar cuprinzătoare:

"Soția mea a ales să mă părăsească la scurt timp după ce ne-am căsătorit pe motiv că s-a plictisit, așa că nu văd de ce nu aș putea să îmi trăiesc viața."

Simt cum totul se învârte cu mine și sângele îmi clocotește în vene. Nemernicul a întrecut orice măsură. De data asta nu mai are scăpare. Dacă atunci am ales să las lucrurile așa acum nu o voi mai face.

—Zora, liniștește-te, îmi cere Raul și abia atunci îmi dau seama că tremur de nervi. Fără prea multe cuvinte mă cuprinde în brațe și mă mângâie părintește încercând să mă liniștească. În momentul ăsta tot ce vreau e să îi fac să își înghită cuvintele. Dacă Zora de acum patru ani a plecat învinsă, ei bine acum am de gând să lupt pentru tot.

—Mi-ai spus că mă vei ajuta, am nevoie de ajutorul tău, îi cer încercând să mă păstrez calmă deși tremurul nu îmi părăsește trupul. Trebuie să mă întorc în New York și să închei povestea asta, continui să vorbesc și simt cum mă strânge tot mai puternic în brațe.

—Zora, te voi ajuta și voi fi aici mereu, mă liniștește și continuă să mă mângâie cu grijă de parcă orice mișcare bruscă m-ar sfărâma în bucățele.