Miraculous: Red Riding Hood

1

Marinette

Numele meu este Marinette. M-am mutat recent în Orașul Paris (aici Parisul nu era evoluat atât de mult).
Stau într-o casă mai la marginea orașului. Este destul de veche, dar este destul de grozavă. Am 17 ani, părul mi-e negru cu reflexii albastre, iar ochii îmi sunt albaștrii ca și cerul verii. Îmi plac sporturile precum scrima, echitația, trasul cu arcul, dar și creațiile vestimentare, adică îmi place să creez haine. Sinceră să fiu nu prea cunosc orașul. Dar, nu mă prea interesează. Școală am terminat-o, părinții mei mi-au oferit această posibilitate și cum s-ar zice prin regiunile astea: ,,Sunt de viță nobilă". Vorbesc mai multe limbi printre care și franceză, engleză, română, spaniolă. Ceea ce pentru vremurile astea este un lucru fantastic. Părinții mei sunt foarte mândrii de mine, dar sunt mereu plecați. Nu mă deranjează. Îi iubesc foarte mult. Am călătorit împreună în multe locuri, unde ne-am făcut multe amintiri frumoase.
Aici am cunoscut o fată pe nume Alya și un băiat pe nume Nino. Se pare că cei doi erau un cuplu de îndrăgostiți. Sper să îmi găsesc și eu jumătatea dar cum se spune în franceză: C'est la vie!

Adrien

Numele meu este Adrien. Sunt înalt, blond cu ochi verzi ca de smarald. Am abilități sportive. Am terminat școala în cea mai bună școală din Franța și pot să zic că vorbesc mai multe limbi străine. Am practicat și încă o fac sporturi precum: scrima, echitația, trasul cu arcul. Pot să zic că pe aici sunt o celebritate sunt fiul regelui. Dap! Gabriel Agreste, Marele rege al Franței este tatăl meu. Stau în Paris. Eu cel mai bun și dezvoltat oraș din tot continentul. Are păduri unde te pierzi privindu-le. Toate fetele se dau la mine, dar eu cred în dragoste adevărată. Nu vreau ca tatăl meu să se bage în lucruri din astea. Vreau să îmi găsesc eu jumătatea.
Într-o seară mă plimbam prin gradina palatului și dau peste un... bătrân care avea nevoie de ajutor. După ce îl ajut acesta îmi încredință o cutiuță. În ea se află un inel. Bătrânul îmi spune să îl pun pe deget, iar la scurt timp îmi apare un fel de pisico-lup în fața. Era mic, negru, cu ochi verzi și se pare că era un kwami care oferea puteri.
Bătrânul: - De azi înainte tu vei fi Wolf Noir. Ai puterea distrugerii și a întunericului. Dar, ai grijă ca puterea să nu ți se urce la cap.
Eu: - Desigur.
Și așa am ajuns că în fiecare noapte să mă transform în Wolf Noir. Puteam să mă transform în lup și în om când doream, dar am ales să fiu pentru inceput un lup ce bântuia în fiecare noapte Pădurile Parisului.

Marinette

M-am trezit dis-de-dimineață și am pornit spre piață. Era atât de frumos, dar în același timp supărător, deoarece ne aflăm în luna decembrie și nu a nins. Mă îndrept voioasă spre piață.
Al (Alya): - Hey! Ce faci?
Eu: - Bine. Mă îndrept spre piață. Vrei să vi cu mine?
Al: - Desigur.
La piața ne întâlnim cu o fată. Era roșcată, avea ochi căprui și se pare că era de vârstă noastră.
Al: - Marinette, ea e Anne.
Eu: - Marinette, încântată!
An (Anne): - La fel! Alya mă ajuți la florărie?
Al: - Da. Marinette, eu și Anne ne cunoaștem de mult. Sper să nu te superi.
Eu: - Alya! Cred că eu și Anne suntem prietene! Nu mă deranjează! Așa o să pot cunoaște orașul! Spor!
An: - Desigur că suntem prietene!
Al: - Bine! Distracție! Pa!
Eu: - Pa, Alya! Pa, Anne!
Al & An: - Pa!
Mă duc mă plimb, îmi cumpăr cele necesare, adică niște fructe și niște legume. La un moment dat văd că doi tineri se luptau cu spada. Oh! Îmi doresc și eu. Văd o mască roșie cu mici aplicații negre pe ea la o tarabă.
Eu: - Bună ziuă! Aș dori aceasta mască, dacă vă rog!😊
Bătrânelul: - Desigur, tânără domnișoară!
Eu: - Wow! Este impecabilă! Cât costă?
Bătrânelul: - Nimic pentru o preafrumoasă fata. Eu sunt un om sărac și nu pot să vă cer nimic, pot doar să plec capul.
Atunci scot o punguța cu 100 de monede de aur și i-o întind.
Eu : - Sper să ajungă! Vă mulțumesc din suflet!😊😊😊
Mă duc la cei doi tineri care se luptau. Unul era blond, iar celălalt era chiar... Nino! Wow! Atunci îmi pun masca și intru în joc. Printr-o mișcare blondul, îi zboară spada lui Nino din mână. Mă duc și o iau.
Eu: - En Gard!
T.Bl. (Tânărul Blond): Ce avem noi aici! O frumoasă Lady care vrea să lupte împotriva a doi ucenici-soldați?
Mă pun în poziție de luptă.
T.Bl.: Prea bine!
Atunci începem să ne luptăm. Toată piața se uita la noi. La un moment dat m-am săturat de toată lupta asta. Am sărit înapoi rotindu-mă de două ori în aer, deoarece trebuia cumva să mă apăr și îi parez lovitura de spadă astfel încât aceasta se tot înfipse în pământ.
Arunc spada într-o țintă pentru arc, îmi iau coșul și plec lăsând pe toată lumea cu gura căscată. Mă îndrept spre casă, dar în drumul meu trebuia să trec prin pădure deoarece pe acolo era drumul. La un moment dat o mână mă prinde de încheietură...
Era acel blond cu care purtasem o luptă amicală cu câteva minute înainte.
T.Bl.: - Bună, domniță! Am vrut să îți înmânez spada aceasta. Un mic dar de la mine pentru tine, dar mai întâi aș putea să îți văd chipul gingaș?
Of! Doamne! Am uitat să îmi scot masca. Eh! Poate e mai bine așa! Îmi scot masca și pletele lungi și negre îmi coboară.

Adrien

Doamne! Ce e în capul fetei ăsteia! Ne luptăm ce ne luptăm, dar la un moment dat, printr-o mișcare agilă, pe care o singură dată în viața mea am văzut-o, mă înfrânge, în luptă dreaptă. Doamne! Fata asta e uimitoare!
N (Nino): - Sire, fata... A fost uimitor...
Eu: - Nino, vechi prieten. Spune-mi Adrien. Nu suport că lumea să mi se adreseze că și tatălui meu! Nu sunt așa ca el...
N: - Adrien, du-te și înapoiază-i asta. A câștigat-o pe meritul ei!😊
Dau din cap afirmativ și pornesc pe urmele domniței care, se pare că mi-a furat inima.
O ajung din urmă și o prind de încheietura subțire a mâinii.
Eu: - Bună, domniță! Am vrut să îți înmânez spada aceasta. Un mic dar de la mine pentru tine, dar mai întâi pot să îți văd chipul gingaș?
Își scoate masca și pletele ei negre prinse se desprind, astfel coborând pe umerii albi. Avea ochi de safir, de un albastru unde te pierdeai, ca pe o mare care nu te mai saturi să o privești.🙃🙃🙃 Părul îi era negru ca și noaptea înstelată de vară, dar mici reflexe albăstruie îi apăreau ici și colo când soarele rece se ivea, uneori, de după norii arginti. Buzele erau roșii, iar pielea îi era albă.
Îi înmânez spada.
Eu: - Scuzați-mă, domniță! Nu m-am prezentat! Eu sunt Adrien!