Mai bine i-aș face o vizită... Bineînțeles, transformat... Mă transform, dar ce să vezi... I'm a Wolf! Se pare că voi fi un ,,animal"- erou. Mă duc prin pădure că să nu trezesc suspiciuni. Marinette era afară stătea întinsă pe iarbă, cu un caiet în brațe... Admira stelele... Era superbă 😍😍😍. Mă apropii de ea și fac puțin zgomot din cauza unei crengi. Ea se sperie, se ridică și se uită în jur, neobservându- mă. Eram camuflat... M: - Cine e acolo? Spune ferm. Ieși afară! Fac niște sunete specifice lupilor, să văd cum s-ar comporta cu un animal... Apropo am uitat să vă spun. Sunt înalt de aproape un metru și 60 de cm, sunt negru complet, doar ochii mă dau de gol, deoarece sunt verzi ca și smaraldele, am colți albi și destul de tăioși, gheare coadă și celelalte lucruri, gen urechi, mustăți. O văd că se duce în apropierea casei de unde ia un arc și tolba cu săgeți. Atunci ies din ascunzătoare.
Marinette
Eram afară, schițăm niște haine, când aud niște sunete sinistre. Îl sfătuiesc să iasă la iveală, dar nu îmi ascultă sfatul. Aud niște sunete... Parcă ar fi un... Lup. Da, un lup. Mă duc îmi iau arcul și săgețile și mă înarmez. Exact cum am bănuit! Un lup, iese la iveală! Pun săgeata în arc. Ok? Stai puțin! Un lup cu ochi verzi. Incredibil! Nici nu credeam că există așa ceva...😲😲😲 Se îndrepta spre mine, ca o pisică ce abia așteaptă să sară pe șoricel, adică lent. Mă uit exact în ochii aceia verzi... I-am mai văzut undeva.... Dar, unde?? Simt o slăbiciune... Arunc arcul și tolba cu săgeți... Lupul venea exact spre mine. Eu: - Noi! Noi, ne-am mai întâlnit... Lupul se uită fix la mine, puțin uimit, dar fără să mai facă alt gest. Eu: - Eu... Eu, te visez... Uneori. Și știu... Ceva se va întâmpla... Instinctul îmi spune. Mă privea fix și respira din greu. Știu, pare de necrezut, dar nicio clipă nu m-am gândit că acesta ar putea fi sfârșitul meu... Se apropie încet de fața mea... Parcă ar fi un tigru, ce se joacă cu prada sa, înainte să o sfâșie... Eram în șah mat! Între ciocan și nicovală... Dar, nu îmi era frică! Nup, niciun moment! Aveam un spirit curajos și mereu liber... Un fel de rebelă, pentru acele vremuri... O fată care luptă, pentru ce dorea, pentru anumite scopuri în folosul tuturor... Nu îmi părea rău că nu eram înarmată, nu asta înseamnă să fi curajos să lupți cu arme tăioase împotriva unui animal sălbatic... Asta e nedrept... Îi simțeam respirația... Colții lui erau exact în fața mea... Erau lungi și ascuțiți și foarte aproape de mine... Eram în genunchi cu capul plecat... Îmi ridic față și îi spun... Eu: - Haide, fă-o! Nu ți-am făcut nimic! Dar, fă-o! Ochii mei se uitau fix în ochii lui... Eram fermă și de neoprit... Eu: - Nu văd pic de ură, de cruzime în tine... Ești prea bun și blând să faci rău... Spun blând... Mă ridic astfel încât să fiu la înălțimea lui și îl îmbrățișez... Da, poate mă credeți o nebună sau ceva, dar ochii lui spuneau asta.. L( Lupul): - Deci, nu ție frică de mine... Totuși cu lovitură te fac praf... Eu: - Nu! Uite că nu mi-e! Ai ochi blajini... Nu ai face asta! Știu că ești prieten de al Buburuzei... L: - Dreptate mare, fetițo! Eu: - Eu, sunt Marinette! W.N. : - Eu, sunt Wolf Noir! Păzitorul pădurilor! Eu: - Încântată! Spun și îl văd că se schimbă sub o formă mai umană...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
(Ignorați masca de pe fața, coșulețul și surprinderea de pe fața! 😘😘😘) W.N.: - Domniță, mergi diseară la petrecere?? Eu: - Am fost invitată de un cavaler curajos, dar tu? 🙂 W.N.: Un erou nu poate sta niciodată... Eu: - Off! Voi băieții vă e teamă de aproape orice sentiment...😮😂😁 W.N.: - Nu am zis ăsta. Încep să râd... Și se pare că râdem împreună... Super!
Adrien
Ce ar fi dacă m-aș juca puțin cu Marinette... Știu, știu! Nu e demn de un prinț, dar momentan nu sunt 😜! W.N.: - Bine, recunosc! Unii, repet, unii, băieți nu pot să își exprime sentimentele, dar nici fetele nu sunt atât de bune atlete precum noi băieții...😏😏😏 M: - Wolf Noir, sper că ști, că asta înseamnă război?? Nu??😏😏😏😊😊 W.N.: - Vrei să zici că ești mai bună decât mine la 4 sporturi??? M: - Da! Crede-mă, dacă nu îmi îndeplinesc prima dorința, am de gând să mă fac gardian sau muschetar.🙂 W.N.: - Tu? Serios!😂😂 Nu poți nici măcar să te lupți cu spada...😏😏🤣😂😁 M: - Eu, am mai multe secrete decât are tot Parisul. Propun ceva! Uite la petrecere! Ne duelăm, dacă tu câștigi îți spun un secret de al meu, dacă eu câștig, o să îmi povestești mai multe despre tine și despre Paris. W.N.: - S-a făcut! Dar, îți dau un pont... Eu, totuși sunt un animal, dar poți avea încredere în mine... Rămâi cu bine! M: - La revedere, Wolf Noir!😊😊😊 Am alergat cât mai repede spre castel... Cerul deodată s-a întunecat... Nu știam ce se va întâmpla... Eram pe la mijlocul pădurii, când am simțit că se luminează cerul... Era lună plină... Simțeam cum un sânge puternic și uimitor îmi circula prin vene... Și deodată negruuuu.....
Marinette
După ce Wolf Noir a plecat, am început să vorbesc cu Tikki. Eu: - Uff! Cu ce să mă îmbrac.... Să fie și lejer, dar să am și câteva arme, dacă cumva se întâmplă ceva nefiresc... T: - Păi ce ar fi dacă ți-ai luat ultima creație... Eu: - Bună idee! Ce m-aș face fără tine, Tikki! T: - Nu știu, nu ne cunoaștem de mult! *Chicotit* Pot să te întreb ceva?? Eu: - Desigur, micuța mea prietenă!😊😁 T: - Te-ai îndrăgostit de Adrien sau de Wolf Noir??? Eu: - Sinceră, Tikki, simțul îmi spune că ceva rău se va întâmpla, în seara asta și în asta va fi implicat și Wolf... T: - De asta Marele Gardian, te-a ales!😁😁😁 Sper ca totul să fie bine! Dar, tot nu mi-ai răspuns la întrebare... Eu: - Da, pot să spun că, Adrien, este un băiat drăguț, grijuliu, de treabă... Îmi place puțin...☺️☺️☺️ T: - Nu trebuie să te roșești! Ești o nobilă, care lupți mereu pentru dreptate și adevăr! Eu: - Îți mulțumesc, Tikki! Spre, doar, ca și el să mă placă! T: - Cu siguranță! Acum, mai bine, te-ai pregăti! Sper să fie doar în imaginație noastră, că se va întâmpla acest ,, incident". Eu: - Și eu, Tikki! Și eu!... Mă duc îmi iau rochia, la brâu, finuț, îmi așez un pumnal, micuț, de argint, încrustat cu mici rubine și safire, îmi iau pelerina, peste ea îmi așez arcul și tolba cu săgeți... Drumul era întunecat, iar ceața era destul de deasă... În pădure se aud parcă niște țipete înfundate... Încerc să nu le bag în seamă și îmi continui drumul, fără nicio frică în inima mea de leoaică sau lupoaică...😏😏😏😏 Cum vreți să spuneți...
