Miraculous: Red Riding Hood

9

Adrien

O DOAMNEEE! NU POT SĂ CRED!!! CHIAR MĂ IUBEȘTE!
După ce rupe sărutul și îmi revin și eu la normal o întreb:
Eu: - Pentru ce a fost acordat acest sărut?
M: - Erai total captat de gândurile tale...
Eu: Așa că te-ai gândit să mă trezești la realitate?😏😏😏
M: Cam așa ceva...🙃🙃🙃
Acum e momentul trebuie să îi spun...
Eu: - Lady, trebuie să vă spun ceva...
M: - Desigur....
Eu: - Domniță, mă tem că aici nu e locul cel mai potrivit... Urmează-mă!

Marinette

Cred că sărutul a fost cel mai plăcut lucru pentru mine... Offf... Doamne! Sper să nu mă fi înmuiat prea tare...
Îl urmez pe Adrien, până îmi dau seama de un lucru... NOI NE ÎNDREPTĂM SPRE PALAT!
Eu: - Adrien, de ce ne îndreptăm spre palat...
A: - Lady, vei vedea....
Încet încet ne afundăm în lumea de la palat....
Eu: - Ce mult mi-a lipsit....
A: - Ce anume?
Eu: Nimic. ☺️☺️
Adrien Intră vijelios în Palat...
Eu: - Adrien!? 🤨🤨🤨😶😶😶
Adrien merge grăbit spre sala tronului.... Stai! Ceva e putred aici... Mereu am crezut că e ceva putred la mijloc în această poveste... Ce pune la cale...
A: - Tatttăăă!
😳😳😳😳 A spus cumva tată??? O Dumnezeule Mare!
Eu: - Adrien, ce se întâmplă aici? 😰😬😬😦😧😧
A: - Lady.... Acesta este tatăl meu.... Gabriel Agreste....
STAI CE???!!!!! Regele e TATĂL lui?!!!😳😳😳😳😲😲
Eu: - Înălțimea voastră! făcând o plecăciune...
G. A. Sau R. ( Gabriel Agreste sau Regele): - Deci, tu, trebuie să fi misterioasa Lady....spune pe un ton calm și puțin blând...
Eu: - Adrien sau mai bine zis, Prințe, aveți multe explicații de dat... 😕😕😕
A: - Îmi cer mii de scuze în fața ta, Lady, dar nu știam cum să-ți spun... Credeam că dacă îți spun cine sunt, nu..... Nu o...
Eu: - Scuzele sunt acceptate! Mi-a fost dor de....
G.A.: Lady, mai exact de ce v-a fost dor? spune regele puțin suspicios...
Eu: - Nu cred că e momentul dar.... Eu... Sunt o prințesă...
G. A.: Asta e fabulos! Cine sunt părinții tăi?😃😃😃
Eu: - Regele meu, nu sunt o prințesă ca și celelalte... spun pe un ton blajin și calm, fiind parcă atotștiutoare... În copilărie mi s-a întâmplat ceva uimitor... O profeție veche chinezească de lega de mine... După împlinirea vârstei de 12 ani, am început să am anumite puteri supranaturale, magice chiar... De asta părinți m-au luat cu ei în orice călătorie, am primit, tot în copilărie, niște puteri de la o creatură mistică, așa că eram un cadou neprețuit pentru părinții mei... Cu timpul am studiat și am aflat că sunt o prințesă, aleasă de însuși regina licornă... Deci, eram și sunt o prințesă a licornelor...
G.A.: Știu că de unde te-ai născut, aveți o mitologie foarte bogată, în tinerețe am studiat multă mitologie, dar nu am auzit de licorne...
Eu: - Sire, poporul meu a ales ca secretul licornelor să rămână taină pe veci... Dar atât pot să vă spun... Licornelor sunt unicorni, inorogi... Depinde cum le spuneți pe aici....
A: - Deci, tu chiar ești o prințesă???😏😏😏
Eu: - Cam așa ceva...🙂🙂🙂🙂
A: - Știe inima mea ce știe...🥰🥰🥰🥰
G. A. : Foarte interesant, Lady! Mi-ar face o deosebită plăcere să rămâneți la cină...
Eu: - Vă mulțumesc, Alteță, dar...
A: - Iar face mare plăcere!
Offf! Adrien! Iar mi-o tai...😏😏😏
A: - Haide, Lady! Să vă conduc...
Adrien mă conduce încet pe drumul spre sat...
Eu: - De ce crezi că aș fi acceptat?
A: - Pentru că mă iubești! 😊😊😊
Eu: - De ce să iubesc un mincinos...😑😑😑 Îmmm??😏😏😏
A: - Uite, Lady.... Îmi pare foarte rău că v-am mințit...
Eu: - Se cuvine ca Alteța Sa Regală să aibă un astfel de comportament?spun repede tăindu-i vorba....
A: - Marinette, Prințesă îmi cer mii de scuze! Nu a fost intenția mea.... Mă temeam doar...
Adrien face o pauză... Îmi dau seama de ce...
Eu: - Că dacă îți aflu identitatea nu o să te iubesc??? 😏😏😏😏
Adrien se uită mirat la mine apoi lasă privirea în jos...
Mă întorc, astfel ajungând înaintea sa...
Eu: - Doar nu credeai așa ceva, nu, Alteța Ta Regală?😏😏😏
Îi cuprind fața în mâinile mele și îi ofer un mic sărut, iar mai apoi un pupic pe nas...
Eu: - Sper că asta îți răspunde la toate întrebările... Spun întorcânndu-mă spre drum...

Adrien

Nu pot să cred! Ea... Ea... Ea chiar e îndrăgostită de mine!!! 😍😍😍😍 Mă iubește cu adevărat... Dar... Dar... Dar... Ce o să se întâmple când... Când... Când o să afle despre... Despre... Despre mine... Despre partea mea ascunsă.... Ufff! Ce să mai fac...
În fine... Toate la momentul lor...
Eu: - Dacă îmi permiteți, Lady, pot să vă aștept, ca să veniți în siguranță... 😊😊😊😉😉😉
M: - Aș fi onorată! Aș fi și mai onorată dacă mi-ați spune Marinette Alteța Voastră...😏😏😏
Eu: - Te rog, lasă aceste apelative, Majestatea Voastră!😏😏😏😏spun făcând o plecăciune...
M: - De acord, Adrien! 😁😁😃😆😄😏😏😏😘😍🥰
A: - Suntem aproape de Sat... Uite, chiar se vede.... 😄😄😄
M: - Daaa .... 😄😄😄 Uite! În sfârșit! S-a ivit și luna pe cer! S-a mai luminat și drumul...😄😄😄😃😃😃😃
😱😱😱😱Stai! Ce😱😱😱😱! Am zis sau mai de grabă am gândit că trebuie să îi spun, dar nu a sosit încă momentul...😰😰😰😰
A: - Haide! Repede!
Spun luând-o pe Marinette de mână și trăgând-o puțin după mine...
M: - Adrien! CE s-a întâmplat?!
Nu mai spun nimic și o iau pe sus în stil mireasă....
Repede.... Trebuie... mai repede.... Trebuie să ajung.... E pentru binele ei.... E  pentru viața ei....
...... To be continued.....