Miraculous: Red Riding Hood

17

Marinette

???: - Prințesã, nu ți-a fost dor de mine??
Eu: - Silver! Ți-am simțit prezența!
Silver: - Ei, bine ce ai de gând să faci?
Eu: - Să fiu mai glaciară...
Silver: - Mă iubești, știu prea bine asta... Pe asta m-am bazat tot timpul.
Eu: - Greșești! E regatul meu Silver! N-am să permit așa ceva! E regatul unde lumina și întunericul domnesc împreună în PACE! spun accentuând ultimul cuvânt.
Silver: - Cine Ești tu cu adevărat? spune uitându-se fix în ochii mei.
Nu schițam nicio emoție. Eram rece.
Eu: - Un Cavaler al Dreptății și o prințesă. Momentan nu e nevoie să ști mai mult. spun rece.
Silver: - Majestate. spune batjocoritor, știu multe despre tine. Ești o descendentă a licornelor... Ai puteri de care nimeni nu știe. Ai fost antrenată pentru magie și luptă. spune rânjind
Silver: - Sau mai trebuie să știu ceva, Marinette? spune șiret.
Eu: - Gândește-te bine înainte de a acționa! spun zâmbind.
Silver: - E cumva o amenințare? spune rânjind.
Eu: - E doar un sfat... Ai grijă de propriile acțiuni, iar dacă ai devenit propriul Hawk Moth ai grijă să nu rămâi încătușat de propria magie...
Silver: - Mă ameninți cumva?!
Eu: - E doar un sfat... spun rânjind la rândul meu.
Silver dispare într-un nor de fum violaceu, iar Tikki se arată.
Ti: - Ai avut mult curaj, Marinette.
Eu: - Uneori trebuie să faci ce altul nu e dispus să facă, asta înseamnă să ai curaj...
Eu: - Trebuie să îmi calculez bine mișcările. Tikki, Cheamă-i pe toți. Începem pregătirile!
Micuța creatură dispare, iar eu îmi reiau planul...
Harta ținutului îmi era în față... Nu se poate! Silver vrea Război! Nici nu e sigur de propriile decizii! E doar orbit! Dar, știe că îl iubesc și vrea să folosească iubirea împotriva mea... Trebuie să am grijă!
Ies afară, toți erau prezenți. Erau agitați și vulnerabili, deci slabi în luptă.
Eu: - În primul rând, dacă vă agitați atât, numai vă faceți adversarul să vă observe toate slăbiciunile și o să fiți învinși. În al doilea rând, stăpâniți-vă emoțiile! În al treilea rând, am ceva să vă comunic...spun rece...
Toți se uitau ca la felul 14 de atitudinea rece de care dădeam dovadă...
Eu: - Am avut o vizită neașteptată de la Silver... Vrea razboi.... Nu sunteți pregătiți nici măcar pentru o fărâmă de magie neagră de a lui... Pe cât de puternic e, pe atât de șiret... spun fără a schița vreo emoție
J: - Și atunci ce vom face? spune curioasă Juleka
Eu: - Vă voi antrena personal! Mâine dimineață la răsărit veți veni toți! Vom începe trasul cu arcul, caii să vă fie pregătiți! Mâine nu scăpați de mine.... Avem foarte puțin timp, așa că ar fi bine să nu dezamăgiți... Ați Înțeles!? spun autoritar
Ei: - Da, prințesa!
Eu: - Băieții, începeți exercițiile fizice! Fetele veniți cu mine!
Mark: - Dar, e târziu!
Eu: - Nu avem de ales! Haideți!
Băieții încep în a pregătii armele și a se antrena, în timp ce fetele mă urmează.
Eu: - Nu avem mult timp, de aceea sunt atât de dură... Vrea razboi cu vărsare de sânge, iar asta e cel mai dureros pentru mine... spun stând cu spatele la ele...
Al: - Marinette, cred că noi, suntem persoanele care te înțeleg cele mai bine!
R: - Îți suntem alături și la bine și la greu!
J: - Trebuie să-l oprim pe Silver!
Eu: - Am de gând să fac asta, acum mergeți și vă pregătiți, va fi o noapte lungă...
Fetele pleacă, iar Tikki mă întreabă:
Ti: - Ce ai de gând să faci?
Eu: - Să îi scot din minți! spun zâmbind
Ti: - Vrei să le activezi puterile?
Eu: - Bingo! Mica mea prietenă... Tikki, de azi înainte nu îmi vei mai fi kwami, ci sfetnic și prietenă ca până acum...
În seara aceasta noi, kwamii voi merge în Avea, lumea kwamiilor și a tuturor creaturilor... Vom face un consiliu...
Eu: - Spune-le ce am de gând... Dar, să nu te încrezi în oricine....
Ti: - Vom fi doar noi kwami, deci totul va fi bine.
Eu: - Să vi cu vești bune, draga mea.
Ti: - Așa voi face! spune și aceasta dispare.
Sunt aproape de a crea un dezastru în întreg universul, dacă nu îl voi controla... Trebuie să gândesc ca Silver. Asta e! O să mă spioneze! O să-și încerce toate trucurile murdare și șiretlicurile... O să să trimită spioni și măști... Trebuie să fiu vigilentă. De azi nu ne mai jucăm...
După ce mi-am pus gândurile în ordine puțin, am decis să îmi pregătesc armele...
Mi-am luat sabia și am început să o ascult. Lama îi era subțire, lungă, îngustă și tăioasă, astfel încât cu o singură mișcare ai fi putut să tai capul oricui fără nicio problemă... Mi-am verificat vârful săgeților, erau ascuțite, pumnalul era în stare excelentă, la fel și lancea, barda arbaleta și toporul... E ciudat că alte prințese așteaptă să fie salvate, în timp ce altele luptă pentru salvare... Așteaptă prințul salvator, în timp ce eu am să-mi salvezi unica iubire, prințul meu, blondul meu.... E ciudat că într-un moment ai tot universul la picioare și într-un moment totul dispare de parcă ar fi fost doar un vis, o amintire... Cum alte prințese poartă aur și veșminte care mai de care, iar eu m-am mulțumit mereu cu ce am avut, am fost modestă. Așa m-au învățat părinții mei : " Modestia e cheia tuturor viselor". Niciodată n-au greșit... Visele devin realitate, niciodată să nu te dai bătut... Trebuie să lupți pentru toate dorințele tale...
Luna era pe cer, stelele erau sclipiri ale nopții, vântul adia și el nepăsător...
Eu: - Avem prea puțin timp... Mâine în zori e deșteptarea...
Mă îndrept spre luminișul din apropiere. Nimic nu e mai liniștitor decât o meditație în mijlocul naturii... Tu și natura... Pentru orice eventualitate aveam sabia și un pumnal la mine, așa provizoriu...
Pădurea era superbă noaptea. Lumina lunii mângâia totul în jurul meu. Nu se ivea nici măcar un nor pe cer.
M-am așezat în mijlocul luminișul, în poziția lotus și am început să meditez în pace...