Miraculous: Red Riding Hood

5

Marinette

A: - Îi înțelegi???😲😲😲🤨🤨
Eu: - Da... O să îți spun... Acum să îi ajutăm...
A: - Sigur! Dar, ce caută???😕😕
M: - Își caută Alpha-ul.... Conducătorul!😞😞😞😞
A: - Dacă suntem uniți, o să-l găsim!!!
Atunci lupii urlară atât de tare de fericire, încât treziră toți liliecii din pădure.
Eu: - Eu sunt Marinette, iar el e Adrien!
Lupul: Eu sunt Ben... Alpha... Lila... A dispărut!
A: - Wow, puteți vorbi! Cum arată Alpha, adică Lila... Era o ea??
Ben: - Putem vorbi și nu se datorează ție! Da, era o ea.... Era sufletul meu pereche!
Eu: - Gata, băieți! Ben, eu cu Adrien Mergem în nord, iar voi în sud!
Ben: - Preabine! Lila este o lupoaică cu blană alb-argintie, ea are ochi verzi ca de smarald... E specială... O să știți că e ea, când o vedeți!
A: - Bine, ne întâlnim la casa lui Marinette !
Ben: - E cea din luminiș???
Eu: - Da!
Ben: - Bine!
Spune și pleacă...
Eu: - Haide, Adrien!
A: - Trebuie să îmi dai mai întâi niște explicații!
Eu: - Promit! Îți dau câte vrei, dar mai întâi să o găsim pe Alpha Lila! Haita nu o să supraviețuiescă fără ea!
A: - Bine! Eu mă duc spre vest, tu spre est!
Eu: - Bine! Ia pumnalul!
A: - Ai grijă de tine!
Eu: - La fel!
Ne despărțim și mă afund mai mult în pădure... Pădurea era înspăimântătoare, dar trebuia să le salvez Alpha-ul! După multe minute de mers... Se aude ceva.... Sau doar mi se pare...🤨🤨🤨🤨 Nup! Se aude ceva!!! Se aud foșnete!!! Îmi iau arcul și o săgeată.... Foșnetele se auzeau dintr-un luminiș... În luminiș era un altar de piatră.... Imaginea nu era foarte clară din cauza ceții... Dar, acolo, în luminiș, era un animal, Era destul de mare!
Ies la lumină, dar nu vedeam nimic de ceață....
Eu: - Te simt! Știu că ești aici! Ieși la lumină!
La un moment dat văd o pereche de ochi verzi că ai lui Wolf Noir! Se aud mârâituri fioroase de parcă te-ar despica în două...
Eu: - Lila! Haita ta are nevoie de tine! Ben are nevoie de tine!
După ce rostesc aceste cuvinte, mârâiturile se opresc... Iar lupul face iese la lumină... Dap!!😁😁 EA era!
Lila: - Tu cine ești? De unde ști de haită? De Ben?spune pe un ton jucăuș.
Eu: - Bună! Eu sunt Marinette! Din întâmplare ne-am întâlnit cu haita ta... Eu mai eram cu un prieten pe nume Adrien!
Lila: - Aaaa! Deci tu ești prințesa??? Ai grija de Adrien și băiatu' e important!spune pe același ton jucăuș... Semănați cu mine și Ben!!😁😁😁
Eu: - Ben este foarte îngrijorat pentru tine! Te iubește mult! Dar, ce cauți aici???
Lila: - Am vești neplăcute!😞😞😞 În timp ce vânăm, am auzit țipete de om... M-am îndepărtat de haită să văd ce se întâmplă... M-am afundat tot mai tare în pădure și când am ajuns aici am văzut imagini groaznice, chiar și pentru un lup....
Eu: - Ce s-a întâmplat???spun serioasă...
Lila: - Urmează-mă!
Lila mă conduce până lângă altarul sau lespedea de piatră (cum vreți să îi spuneți).... Acolo era o imagine de groază!!! Totul era plin de sânge! Erau urme de labe de lup, dar mai mari decât cele obișnuite. Totul era devastat... Era oribil! Sânge, sânge rubiniu... Copacii erau zgâriați, rupți, plin de pete rubinii de sânge... Iarba pe care era depusă puțină zăpadă era pătată de acest lichid roșu...
Eu: - Cine și cum s-a întâmplat asta???spun serioasă, dar ochii îmi erau plini de lacrimi... Am încercat să fiu puternică și am reușit!
Lila: - Ce e mai grav e că nu a făcut-o orice lup, este unul special!!! Este mult mai puternic și mare decat noi... Doar tu îl poți oprii...
Eu: - Bine...😞😞😞 Altceva? spun devenind din nou serioasă.
Lila: - Da! Aici a fost sacrificat o ființă umană! Un om! O fată!
Eu: - Doamne! E imposibil!
Lila: - Îmi pare rău micuț-o!
Eu: - Nu e vina ta! Trebuia să vin! Am auzit țipetele! Trebuia să vin! E vina mea!
Lila: - Să nici nu aud!!! Dacă ai fi venit te-ar fi omorât și pe tine!!!spune pe un ton supărat... Dacă te ucidea cine ne-ar mai fi salvat!!???spune pe un ton calm și blând....
Eu: - Ai dreptate!
Lila: - Mereu am! Dar, ai grijă nu trebuie să fi crudă cu biata ființă! Dacă e posedat de magie neagră încearcă să îl eliberezi!
Eu: - Desigur! Chiar dacă a făcut această crimă, el îl iert și îi voi oferii a doua șansă!
Lila: - Se pare că Sabine te-a crescut bine!
Eu: - Îți mulțumesc, Lila! Acum, haide!
Mergem ce mergem, dar Lila mă întreabă:
Lila: - Unde mergem? Ne îndreptăm spre luminiș unde e o casă de om??!
Eu: - Acolo e haita ta și prietenul meu... Acolo locuiesc eu.😁😁😁
Lila: - Frumoasă casă!!!
Eu: - Mersi!!
Mergem, iar când ne văd băieții vin la noi!
Ben: - Lila! Am fost atât de îngrijorat!!! Ești bine??? Mulțumesc, Marinette!!!
Lila: - Ben, sunt bine... Am să-ți spun... Mai încolo... Cum sunteți?
Haita: Bla Bla Bla....
A: - Domniță, am fost atât de îngrijorat pentru tine! Ești bine??
Eu: - Adrien! Da, sunt bine! Tu?
A: - Da!
Lila: - Marinette, îți mulțumesc pe trupul tot! Sunteți oricând bineveniți să ne vizitați!
Eu: - La fel, Alpha Lila!
A: - Haide să intrăm!
Eu: - Da... Spun gânditoare...
A: - Ce s-a întâmplat??? Mai ști că ai să îmi dai niște explicații?😏😏😏😏
Eu: - Intră! Trebuie mai întâi să îmi fac un ceai de mușețel! Simt că leșin! Apoi, îți răspund și îți spun tot ce vrei!
A: - Bine! Dar, nu vreau să te supăr!😞😞😞
Eu: - Adrien,spun așezându-mi blând mâna mea fină pe fața lui gingașă, am spus așa ceva??😏😏😏spun cât mai dulce...
Mă privește în ochi, iar făcând același lucru, după care îmi oferă cea mai caldă și plăcută îmbrățișare... Mă simțeam așa de bine în brațele lui! Mă liniștea, după ce văzusem!!