Hex

Capitolul 2

Hex 🌎

Aveam șaptesprezece ani când am văzut-o pentru prima dată, și nu știu de ce, sau prin ce capcană drăcească, dar mereu am avut impresia că a fost prostia aia de dragoste la prima vedere.

Poate că dacă aș fi știut atunci cât de mult rău mi-ar fi adus acea noapte petrecută în acea tabără, rătăciți prin pădurea aia blestemată, aș fi dat naibii toată acea nebunie de dragoste otrăvitoare și mi-aș fi întors pașii din calea ei. Încă blestem acele numere mizere ce ne-au adus în aceeași echipă. Poate că dacă aș fi refuzat să iau parte la jocul lor lipsit de sens și pueril, acum încă mi-aș mai avea inima în piept, nu aruncată la trei metri sub pământ.

Nu, Sunny și-a făcut loc în viața mea asemenea viermilor ce mai mult ca sigur i-au mâncat acum întreg corpul; pe întuneric, nevinovată și, fără să-și dea seama, aducându-mi nesperatul sfârșit. Și mă urăsc, cu tot ceea ce am, pentru că i-am permis unei puştoaice să-mi frângă întreaga viaţă de sub picioare. Am fost prost, îmbătat de o iubire oarbă, și lipsit de orice judecată. Poate că ar cam fi momentul să nu-mi mai plâng acum de milă și să accept faptul că, drace, mi-am făcut-o cu mâna mea.

— Tu ești serios acum, frate? mă întrebase la un moment dat JJ, trăgând dintr-o țigară subțire. Tonul său îmi dădea de înțeles că habar n-avea despre ce vorbeam.