Hex

Capitolul 12

/Play the song, e super chill/

HEX 🌎

Trecusem linia de sosire cu o fracțiune de secundă înaintea lui Viktor. Roata din spate îmi derapase pe cimentul încins, creând un nor închis de fum în urma sa, iar huruitul țipător al motorului ce încetinea îmi vibra prin vene asemenea sângelui încins ce-mi clocotea în cap: cu furie, pulsant, și plin de zvâc. Adrenalina mă amețise pentru câteva clipe.

Am pus piciorul pe asfalt, oprindu-mă din mișcare, și mi-am dat casca jos pentru a-mi scutura părul cuprins de sudoare. Respiram alert, aproape pe înecate, iar țipetele celor ce stătea împrejurul meu îmi dădea o oarecare satisfacție pe dinăuntru. Se simțea bine. Eu mă simțeam bine.

— Știam că nu ne vei face de râs, băiete! se auzi de undeva din spatele meu vocea lui Gerard, organizatorul cursei, care se apropiase numaidecât de mine, bătându-mă peste spate. Rânjetul ce-i acoperea fața îmi dădea de înțeles că faptul că am câștigat îi adusese un profit bunicel și în seara asta. Ceea ce nu era o problemă pentru mine, căci și eu aveam nevoie de bani pentru rahaturile din viața mea.

Din spate, turuind încă motorul, Viktor pune piedica acestuia, glisând geamul de la cască în sus, cât să i se vadă privirea plină de draci. Dăduse însă palma cu mine, strângând mai tare, ca și cum ar fi încercat să mă intimideze. Nu-i reușise.

— Revanșa vinerea viitoare?

— Dacă te ține, am dat din umeri mișelește, făcând mișto pe seama fraierului.