Hex

Capitolul 5

LUNA🌙

— Sigur nu vrei să te duc? mă întreabă JJ de îndată ce ieșim din interiorul planetariumului.

Vântul rece de afară mă determină să-mi înconjor torsul cu ambele mâini pentru a mă încălzi mai bine. Mi se încreţeşte fruntea din cauza fulgilor ce-mi aterizează pe piele. De lângă mine, Kiva își pune mai bine fesul peste frunte, suflând cald peste palmele împreunate în dreptul gurii.

— E în regulă, dau din cap. Iau autobuzul pentru două stații.

— Pân' la urmă de ce s-a enervat așa nătărăul de Hex? se trezește şuierând Bibi, scuturându-şi bocancii plini de zăpadă de o bară din fier. Murmură niște înjurături printre buzele ţepene.

— L-a călcat Luna pe coadă, râde JJ, iar eu mă încrunt vizibil înspre el. Zâmbetul său începe să mă enerveze.

— Cu ce, mă rog? Glumeam și eu. De când a devenit o așa puicuţă speriată?

— De când și-a văzut iubita murind sub ochii săi, poate? ridică din umeri, și simt cum aerul se umple de o tensiune invizibilă. Mă apasă direct în moalele capului, aducându-mi o stare de greață în stomac.

Pielea îmi tremură pe nesimțite.

— N-are nicio legătură una cu alta, bolborosesc enervată, trecând pe lângă JJ fără să-i mai acord vreo atenție. Îl pot auzi cum pufăie pe nări din spatele meu.

— Nu te enerva, Luna. Doar că ai cam exagerat și tu puțin. Dacă alunecai de-a binelea? N-avem nevoie de încă o nenorocire prea curând.

Mă opresc în mijlocul mormanului de zăpadă, simțind cum am să mă sufoc din moment în moment dacă mă voi strânge mai tare de atât. Urechile îmi ard, iar pieptul mi se zbate ciudat de tare, asurzindu-mă.

— De ce trebuie să transformați orice fac într-o experiență "Sunny încolo, Sunny încoace"? tun spre ei, privindu-i încordată. Faceți-i o vizită la mormânt și lăsați-mă naibii în pace!

— Băga-mi-aș! Nu asta am vrut să spun! Luna!

Îl las pe JJ să strige în urma mea, și îmi măresc pașii pe aleea alunecoasă și acoperită de gheață ascunsă. Mă dezechilibrez de câteva ori, dar reușesc totuși să mă mențin pe picioare, și încerc din răsputeri să ignor țipetele celor din spatele meu, până când, într-un final, ajung îndeajuns de departe pentru a nu-i mai auzi. Înghit cu greutate în sec, și ocolesc strada principală pentru a o lua pe o uliță lăturalnică.

Mă opresc brusc, lipindu-mi palma stângă de peretele de lângă mine, și tuşesc pe înecate aerul ce-mi blochează respiraţiile. Piepul îmi zvâcneşte cu pulsaţii sălbatice, aducându-mi usturime în colțul ochilor. Îmi închid ochii, strângând cât pot de tare din ei, și refuz să mai respir pentru câteva secunde, cât să mă calmez cât de cât. Iar când simt că mintea mi se golește de orice gând, liniştindu-se, îi deschid la loc, simțind fierbințeala ce-mi alunecă la baza gâtului. Îmi șterg fața cu mânecă rece și udă, lovind cu palma în perete, apoi mă sprijin cu spatele de suprafața acestuia.

Aburii albicioşi mi se strecoară printre buzele întredeschise, disipându-se mai apoi în înaltul cerului.

Am reacționat de prost gust, trântind așa vorbele spre JJ, însă ei ar trebui să înțeleagă mai bine decât oricine cât de mult mă deranjează subiectul legat de Sunny. Sau poate că nu. Cine știe? În fond, nimeni nu știe cu adevărat ce a fost între mine și ea în acea perioadă, cu atât mai puțin cauza pentru care evit atât de mult să vorbesc despre ea. Tot ceea ce știu ei este că nu ne-am prea avut la suflet, și că oricum este un subiect sensibil, cu atât mai mult cu cât Hex a reapărut prin preajmă.