Nebunia lui

|•5•|

Imi deschid ochii incet,o durere de cap facandu-se prezenta si zdruncinandu-mi capul. Ma ridic in fund si analizez incaperea. Nu sunt in sufrageria mea. Stau cateva minute analizand incet toata camera,iar apoi imi dau seama ca sunt acasa la Emmett. Niste pasi se aud,iar la scurt timp Valeria,mama lui Emmett intra in living.

-Ti-am adus o pastila de cap si putina apa. M-am obisnuit sa lesine cineva in casa mea. *spune femeia zambind*
-Cat este ceasul? *intreb eu nedumerita*
-Este ora opt seara. *ma instiinteaza femeia.*

Iau pastila ,apoi ma ridic incet pentru ca inca mai am o stare de ameteala,indreptandu-ma spre usa cu Valeria in urma mea.

-Doamna Valeria,mi-a parut bine ca v-am cunoscut insa eu trebuie sa merg acasa.Poate o sa va mai vizitez.*zambesc iesind din casa,fara sa mai astept alt raspuns*

Bravo Rafael Valentinni.Mi-ai zguduit creierul...la propriu. Urc pe locul soferului si bag cheia in contact. Accelerez si demarez spre casa mea. Vreau doar sa stau in patul meu ascultand muzica fiind linistita. Parchez in garajul casei mele si intru direct in casa. Mama era la bucatarie. Am salutat-o in graba urcand cate doua trepte. Deschid usa camerei mele si directia este oglinda. O sa iasa o vanataie. Cobor la fel de repede,incercand sa o evit pe mama,insa esuez lamentabil.

-Rhea,ce Dumnezeu ai patit? Te-a batut? *intreaba aducandu-mi gheata*

-Stai calma. A fost un incident cu sora lui.

Decid sa nu mai vorbesc cu mama si sa merg direct in camera mea. Incet starea de ameteala se evapora si ma bag la somn

.....

Machiajul meu de astazi trebuie sa fie putin mai strident.Fard rosiatic in pliu dupa care pe pleoapa unul maro inchis. Termin cu o linie de tus si putin rimel

O pereche de blugi negri rupti si un hanorac gri acompaniate de o pereche de adidasi albi. Tinuta perfecta pentru o zi de toamna. Parul doar il pieptan si imi pun si o caciula. Geaca o iau in mana si cobor scarile.
Raina vorbea la telefon,dracu stie cu cine iar mama plangea la un serial.

-Aoleu...ce e cu monotonia asta?*intreb eu revoltata punandu-mi cereale intr-un bol*

Niciuna nu imi raspunde. Decid sa le las in treaba lor pentru ca sunt irascibile amandoua cand nu le lasi in pace. Bine. Recunosc ca si eu sunt la fel.De cand a murit tata,totul s-a schimbat. Mama incearca sa ne fie si mama si tata insa ea nu ii poate lua locul. Mii de amintiri imi invadeaza mintea,si o lacrima se face prezenta prelingandu-se usor pe obrazul meu. O sterg si incep sa mananc.Rania termina de vorbit si vine langa mine. Se uita atent la fata mea.

-Poate ca mama a crezut,insa eu nu. Putem vorbi cand vii acasa? *intreaba ingrijorata*

Ma rezum doar la a zambi si a pupa-o pe crestet.

-Printeselor,haideti la liceu.*ne indeamna mama*

Rania este cu doi ani mai mica decat mine,si este clasa a noua. Din cauza ca e nascuta iarna,nu am stiut cand ar trebui sa o dam la scoala deci mama a dat-o cu putin dupa varsta de sapte ani,daca imi aduc bine aminte.

Urcam in masina si o vad posomorata. Am intrebat-o ce are,iar ea mi-a marturisit ca este vorba de un baiat. O las in fata liceului ei si conduc in continuare spre liceul meu. Kassandrä imi sare in brate,insa se retrage rapid punandu-mi mana la nas. Stiu ca era umflat.

-Ce naiba ai la nas? *intreaba roscata revoltata*
-Prefer sa nu vorbim despre asta. Haideti la cursuri.*schimb subiectul*

Dupa doua ore de canto,chiar am nevoie sa imi repar gatul. Am nevoie de mancare si de ceva de baut.

-Ai mai incercat ceva cu Rafael? *intreaba Kevin dintr-o data*

-Nu. Aseara am fost la Emmett Valentinni sa vedem un film. Si Rafael s-a certat cu el,din cauza mea. A vrut sa ii dea un pumn,insa m-am pus scut in fata lui Emmet si am primit eu cafteala. *le spun bând lung din cafeaua aceea*

-Chiar ca nu ai ce rezolva cu gorila asta cu tatuaje. *afirma Kevin*

-Ar trebui sa ma simt prost ca am si eu tatuaje? *ridic o spranceana si iau o gura din pastele cica "carbonara" *

-Nu Rhea. Am zis doar ca el a exagerat. *adauga Kevin*

-Oricum ar fii el sau oricat de greu ar fii,am sa fac acest proiect cu el. E o provocare,iar eu nu pierd la nimic*mi-am asigurat prietenii*

-Vin cei trei crai de la rasarit. *afirma Kassandra invartindu-si o suvita de par pe degetul aratator*

-Emmett e diferit. Nu vezi ca e mai zambitor,are o privire mai calda...decat animalele alea doua.* blufez eu mestecand cu atentie deoarece ma durea ingrozitor de tare maxilarul*

Ma intorc si vad ca Emmett se uita la mine. Imi zambeste,eu intorcandu-i gestul si il chem sa stea cu noi. Privirea mea cade pe baiatul "mult prea mazgalit"cu ochii verzi. Si-a inclestat pumnii,iar Francesca se uita cu ura spre noi.M-am ridicat si l-am imbratisat pe Emmett,el pupandu-ma pe ambii obraji.
Se aseaza langa noi si se prezinta celorlalti.

-Scuze Rhea,pentru ce s-a intamplat aseara.*se scuza Emmett*

-Nu-fi face griji. Am si uitat. *ii zambesc sincer,el luandu-ma in brate*

Ne-a mai povestit cate ceva despre el,iar spatele meu mai avea putin si ardea din cauza privirilor aruncate de Rafael.si Francesca Valentinni. Emmett vede ca sunt agitata si ma ia de mana.

-Stai calma...asa sunt ei. Zici ca au fost crescuti de lupi. *ma atentioneaza baiatul cu ochii caprui*

Emmett Valentinni...ochii caprui,gene lungi,maxilar binr definit,sprancene groase,tatuaje,inele,parul saten,dar se mai vopsea din cand in cand. Piercing in nas si in ureche.