Nebunia lui

|•8•|

Usa se deschide incet,din spatele ei aparand Raina in pijamale.

-Pot intra,Rhea? *intreaba sfioasa*
-Deja ai facut-o Raina. Nu sunt atat de nesimtita sa te dau afara. *afirm eu*
-Ok. Imi pare rau ca te-am deranjat. Noapte buna. *se intoarce Raina pe calcaie*
-Am glumit. Vino aici. *ii spun facandu-i loc in pat*

Se aseaza,iar o lacrima i se rostogoleste pe obraz. O sterg,strangand-o la piept*

-Ce s-a intamplat,frumoaso? *intreb ingrijorata*

-Rhea...e vorba de baiatul acela.Astazi mi-a zis ca nu ma va iubi niciodata.Ca nu insemn nimic pentru el si ca daca a stat zilele astea cu mine asta nu inseamna ca ii pasa de mine.*spune ea printre suspine*

O mangai pe spate in incercarea de a o linisti,insa stiu ce simte si stiu ca nu e bine deloc. Stiu ca sufera. Am vazut-o cum vorbeste despre el. Cum ii stralucesc ochii.

-O sa fie bine,soricico. Maine o sa mergi la liceu si o sa ii arati ca esti puternica. Ca nu te intereseaza ca spune el despre tine. Nu plange in fata lui. Nu plange la scoala. Daca ai nevoie de ceva ma suni,ok? *o intreb eu mangaind-o*

Doar da din cap,iar urmatoarea ei intrebare ma surprinde:

-Pot sa dorm cu tine? *zice printre suspine*
-Normal.

O invelesc mai bine si o mangai. Raina este tot ce ne-a ramas din tata. Nu va inchipuiti ca are valoarea unui obiect. Nu. Ii seamana foarte mult tatei. Ochii verzi visatori,buze subtiri,urechile mici si parul saten ca si tata. Nu dureaza mult pana imi simt si eu ploapele grele.

...

Imi deschid ochii incet si o zaresc pe mama. Zambea,iar dupa cateva secunde mi-am dat seama ca eu si Raina eram imbratisate. O ador pe soricica mea. Indiferent de certuri,de caractere total diferite si de temperamente,ea este sora mea si singura care imi va ramane pe viata.

-Micul dejun este gata. Sa veniti jos in cinci minute. *spune mama pupandu-ne pe amandoua pe frunte*

Incerc sa o trezesc,iar dupa minute bune,ochii ei de jad se deschid.

-Buna dimineata Rhea. *spune ea intinzandu-se*
-Neata si tie,raza de soare.Esti ok? *tin eu sa o intreb*
-Cu o sora ca tine,e normal sa.fiu ok. Ai dreptate. E doar un prost care nu stie ce  pierde.* afirma ea*

Se ridica din pat si paraseste camera. Ma ridic si eu,incepand sa ma imbrac. O bluza gri ,despicata de la solduri si aceiasi blugi rupti albastri ca si ieri,si ca de obicei o pereche de adidasi albi. Parul il ridic intr-o coada de cal,iar la machiaj nu unsist foarte mult. Doar fard de pleoape,mascara,ruj si o linie de tus.

Ies din camera,iar jos le intalnesc pe mama si pe Raina mancand. Mama era foarte grabita.Ne-a anuntat ca in doua ore are avion spre Londra,cu serviciul. Mama este editor de carti la o editura renumita. Am pupat-o si i-am urat drum bun. Desigur ca eram revoltata ca noi de abia acum aflam,dar ce era de facut? Sa ma cert cu mama? Nu. Asta nu e o optiune,deoarece am ciudata senzatie ca astazi se va intampla ceva rau si nu stiu ce. Iesim si noi in graba din casa si ne urcam in masina. La radio,Ariana Grande ne incanta cu melodia "Dangerous Woman". Raina da melodia mai tare si incepe sa cante.Sunt foarte mndra de vocea ei. Am pupat-o atunci cand s-a dat jos din masina,facandu-i cu mana. In scurt timp am ajuns si eu la liceu. Am intrat in amfiteatru pentru ca aveam ora de actorie,si din nou toate clasele de a doisprezecea trebuiau sa fie prezente.M-am uitat peste tot in cautarea Kassandrei sau a lui Kevin insa nico urma de ei. Unde sunt? Ei nu prea lipsesc de la nicio ora. Domnul Ravi era intr-un colt si vorbea cu nesuferitul de Rafael. Mi-am dat ochii peste cap si am incercat sa imi gasesc un loc insa am dat peste cineva cazand in bratele altcuiva. Ma uit in sus si o vad pe Francesca,iar apoi vad unde am aterizat si un baiat frumusel saten zambea in coltul gurii. I-am aruncat o privire rautacioasa Francescai si m-am ridicat de pe acel baiat.

-Scuze si mersi. *spun eu*
-De nada,linda(nu face nimic,frumoaso) *spune baiatul*

Ii zambesc si plec mai departe,fix cand profu' ma striga. Ma uit la el, domnul Ravi facandu-mi semn sa ma apropi de el. Asta fac,iar gorila asta nesuferita se holba la mine.

-Spuneti,domnule Ravi. *zambesc fals,omului din fata mea*
-Lorenzzo mi-a prezentat ideea voastra si sunt foarte incantat. Puteti sa incepeti cat mai repede sa lucrati la cantec. *afirma profesorul batand din palme.*

Ma uit la Rafael si dupa la profesor. Ravi ne-a spus ca el are de lucrat cu ceilalti pentru ca aparent ei nu stiu cu ce sa inceapa,sau nu si-au inteles tema,astfel trimitandu-ne pe noi la biblioteca sa lucram in liniste.
Ies din amfiteatru,nebagandu-l in seama pe Rafael.Intru in biblioteca si ma asez la o masa,Rafael urmandu-mi gestul. Se uita pe niste cataloage cu fotografii de nunta,iar eu ascultam muzica ca sa imi vina inspiratia. Pentru o clipa ne uitam unul la altul,eu oprind muzica si scotandu-mi castile.

-Ai zis ca ma urasti. De ce nu i-ai zis lui Ravi sa te puna cu altcineva? *intreaba baiatul din fata mea lasand catalogul pe masa.*

-Te urasc,dar un acelasi timp lucrand cu tine ma provoc,si avand in vedere ca nu am  cedat pana acum,chiar pot duce pana la capat experienta asta de viata. *ii raspund prompt,avand grija sa fac contact vizual cu mine*

Rafael se ridica si vine langa mine cu catalogul in mana.