Nebunia lui

|•13•|

Se pare ca tot liceul a auzit de "incidentul" de la prima ora care ne include pe mine si pe Rafael Valentinni. Italianul acela ad fii bine sa isi tina mainile departe de parul meu,si de mine in general daca isi vrea toti dintii. Imi mancam cartofii prajiti linistita la o masa indepartata ,atunci cand pe usa cantinei,intra marele Lorenzzo Rafael Valentinni cu haita lui.

-Eu nu te inteleg. Nu puteai sa ii lasi reputatia in pace,bietului baiat? *intreaba roscata razand*

-E vorba de parul meu,nu de mopul cu care isi spala el dintii. *blufez eu enervata*

Kassandrä izbucneste intr-o criza de ras cam de genul acesta.

https://www.instagram.com/p/Bs5zC7UDsxY/?utm_source=ig_share_sheet&igshid=7cn9u08n65vy

Incerc sa ma comport normal,in ciuda faptului ca toata lumea se uita la noi,si mai ca imi venea sa rad de rasul ei si eu.

-Kassandrä,eu pe tine nu te cunosc. *afirm*

Ma uit in spatele ei si Rafael statea drept impreuna cu haita lui.Isi drege vocea,iar iapa mea ma anunta ca vorbim mai tarziu. La fel face si Rafael cu prietenii lui,dupa care se aseaza neinvitat fata in fata cu mine. Isi lasa tava cu mancare pe masa si se uita in ochii mei.

-Ai facut ceva pana acum? Ai cautat o melodie sau ceva de genul? Nu de alta,dar aseara statea in pat si mi-au venit in minte niste versuri. Le-am scris pe o foaie si am decis sa ti-o dau sa vezi cum sunt. La un moment dat,m-am blocat. Speram sa ma ajuti tu. *afirma el*

-Da-mi foaia. *spun eu.*

Deschid ghiozdanul cautand-o si eu pe a mea. Ma uit la versuri,si coincideau putin cu ale mele.

What if we rewrite the stars?
Say you were made to be mine.
Nothing could keep us apart
You'll be the one I was meant to find.

Asta era. Era refrenul de la melodia noastra.Zambesc fericita si bat din palme.

-Cand ai scris asta? *intreb curioasa*
-Ieri dupa scoala.Seara adica. De ce? *raspunde el cu o intrebare*
-Eu am scris asta ieri,la cafenea.Se potrivesc. *il anunt eu pe baiatul din fata mea*

Rafael se uita putin pe ambele fasii de hartie,analizandu-le dupa care se uita la mine cu subinteles.
Se ridica si ma ridica si pe mine,tragandu-ma de mana spre iesirea din cantina. Nu am intrebat nimic,ci doar m-am lasat tarata pana in fata masinii lui. M-a urcat si m-a baricadat cu centura. A urcat si el pe locul soferului si a demarat in tromba spre...habar n-am unde mergeam.

-Unde ma duci Rafael? Vreau sa ma duci inapoi la liceu. *spun eu revoltata*

-O sa te duc,insa dupa ce terminam cantecul. Dupa ce terminam tot proiectul de facut.*afirma el,calcand si mai tare acceleratia*

O sa fie ciudat sa stau cu el in aceeasi casa,dar face parte din provocare.Stiu ca ma mint singura. Stiu ca o sa fie ciudat doar pentru ca eu il plac.Scot telefonul,vrand sa o sun pe mama sa ii spun ca dorm la Kassandrä. S-a prins repede ca o mint si mi-a zis sa fiu atenta la Kassandrä. Am ajuns in fata unei case,obisnuite. Nici pe departe aceeasi casa,la care am mai fost. O casa normala,ca a mea,cu un etaj si atat.
Imi scot centura,dandu-ma jos din masina.Rafael se da si el jos si inaintez dupa el spre intrarea in casă. Odata intrati un living spatios,cu o canapea frumoasa din piele alba,un covor pufos si parchet negru.Destul de ordonata casa.

-Aici locuiesti tu? *intreb admirand tablourile contemporane*

-Da,de ce?*raspunde el cu o alta intrebare*

-E ordonata...*blufez eu*

-O sa aduc cateva foi si niste pixuri ca sa terminam melodia. *schimba subiectul*

Pleaca de langa mine si ma pun in fundpe covor,in fata masutei de cafea,asteptand sa vina Rafael cu materialele necesare.

....

De trei ore nenorocite ne chinuim fiecare sa facem cate ceva insa nu ne iese. Il aud pe Rafael cum pufaie si lasa pixul si hartia jos,scotandu-si pachetul de tigari din buzunar.

-Nu pot,Meyer! Nu pot sa gandesc cand esti aici. *afirma el tragand puternic din tigara*

Ma ridic de pe covor,luandu-mi geaca si telefonul ca mai apoi sa ma indrept spre iesirea din casa.
Cotul imi este prins de Rafael si imi dau ochii peste cap,inainte sa ma intorc cu fata la el.

-Merg afara sa fumez *il asigur*

Ma intorc pe calcaie si parasesc casa. Afara ploua si era putin frig.Am tras cu putere din vape si ma uitam cum ploua. Tatei ii placea la nebunie ploaia. Spunea ca prin ploaie,Dumnezeu ne trimite pe pamant fiintele dragi. Daca e asa,tata tu unde esti? De ce nu esti aici?Daca Dumnezeu prin ploaie ne trimite ingerii pazitori,tu de ce nu esti aici? Hm? Gandurile imi sunt intrerupte de o patura si doua brate care ma strang de la spate.Rafael...de ce ma simt atat de bine?De ce sunt atat de relaxata? De ce fiecare muschi al meu tanjeste dupa atingerea lui? Incerc sa ma departez,insa Rafael ma tine captiva la pieptul lui.

-Stai asa macar un minut. Lasa-ma sa te tin macar putin in brate. *imi sopteste el la ureche*

Ma intorc si il cuprind de talie,punandu-mi capul in scorbitura gatului sau. Ma tine in brate cu ambele maini,obrazul sau drept fiind pe crestetul meu.Am incetat sa mai trag din vape si ma bucur de momentul acesta timp de cateva minute,dupa care baiatul cu ochii verzi imi da drumul,spunandu-mi ca mai bine am intra in casa sa continuam. Fac ca el si ma dezbrac cand ajungem in casa.

___________________________________________________
Va multumesc,deoarece imi cititi cartea si ca o votati. Va iubesc mult .❤❤❤❤. Daca aveti intrebari va rog sa mi le adresati 😍💜