Nebunia lui

|•12•|

Copil de bani gata care habar nu are ce inseamna sa nu ai un tata. Ma urc pe bicicleta si incep sa pedalez in drum spre liceu,desi dupa discutia cu Rafael Valentinni nu am niciun chef. Pun bicicleta in locul special amenajat si o las "nesecurizata" intrand in curtea liceului.O durere de cap isi face si ea simtita prezenta. Minunat.
Clopotelul se aude de afara si intru in liceul propriu-zis,mergand spre sala 11,adica sala pianelor. Doamna Svorsky de abia isi taraste mucii de colo pana colo,iar noi suntem obligati sa ii suportam toanele.Fac stanga imprejur si ies din liceu.Nu vreau sa ma enervez si mai tare,asa ca decid sa nu stau la ora ei.
Poarta liceului...o problema majora. Valentinni si alte gorile care ii sunt prieteni stau fix acolo. Ma uit mai bine si ii zaresc parul roz al lui Emmett. Bingo.Ma duc la el. Afisez un zambet larg si inaintez spre poarta cu pasi mari si siguri. Cine e Rafael Valentinni? Un nimeni. Ignor haita de javre si il iau in brate pe Emmett. Imi raspunde,dupa care ma pupa pe obraz. Observ un nou tatuaj pe gatul lui. Un douazeci si cinci. Oare ce inseamna?

-Frumoaso,tu nu aveai ora? *intreaba zambind baiatul cu ochii albastrii?Parca ii avea caprui*

-Asta te-as putea intreba si eu pe tine.De ce esti aici cu acesti...mda... si nu esti la ora? *fac semn spre animalele neevoluate din jurul lui*

Intr-o clipita,simt cum parul imi este tras in jos. Scancesc si ma uit sa vad cine a indraznit. Pupilele lui Rafael s-au dilatat atat de tare,incat ochii lui sunt acum negrii. Cu toata forta,de care am dat vreodata dovada,il calc pe picior,apoi una unde nu trebuie si una in moaca,din arcada ochiului stang iesindu-i un firicel de sange.Din jurul nostru s-a auzit un "o" perfect. Ma stramb la ei si revin fata in fata cu Rafael.

-Valentinni,niciodata,dar niciodata sa nu mai indraznesti sa pui mana pe mine. Ăsta a fost un advertisment.Ai grija cu mainile,ca sa nu fiu nevoita sa te fac ciung. *il avertizez,eu cu indexul indreptat spre el*

Ma intorc pe calcaie,pupandu-l pe Emmett pe obraz si plecand. O sa ma plimb putin pe jos. Stiu ca in apropiere este un parc,deci am sa merg acolo. Mi-am dat seama ca sunt aproape de parc,atunci cand tipete,rasete si plansete de copii se auzeau tot mai profund. Mici pui de oameni,de toate varstele,inaltimile si latimile se jucau in diferite cotloane ale parcului. M-am asezat pe o banca mai indepartata privind spre copii. Amintirile cu tata imi invadeaza pentru a nu stiu cata oara pe ziua de azi,mintea.Cand eram mici,tata mereu ne ducea in parc. Se juca de fiecare data in parc cu noi. Tin minte foarte bine,ca atunci cand Raina se julea,tata ii spunea ca pielea se va reface si va fi de o groaza de ori mai puternica.Joseph Meyer... un tata,un sot,un frate si  un prieten de valoare. Unde esti cand am atata nevoie de tine? Unde esti cand fetele tale au nevoie de un sprijin? De un umar pe care sa planga. Unde esti cand vreau in sfarsit sa ma certi pentru ca nu fac bine sau pentru ca alerg?  O lacrima mi se prelinge pe obraz. O sterg relativ repede si imi scot telefonul. Doua mesaje de la Emmett,zece de la Kassandrä si douazeci si trei de apeluri pierdute.Insistenti mai sunt oamenii ăstia.Ceasul telefonului indica ora doua si treizeci si sapte de minute. Ma ridic de pe banca,impiedicandu-ma imediat de un corp mai micut de inaltime decat mine. Imi cobor privirea si zaresc o fetita cu ochii albastrii vibranti. Avea un cosulet cu trandafiri. Scoate unul si mi-l intinde.Ma cobor la inaltimea ei si ii zambesc mangaind-o pe fata murdara.

-Esti foarte frumoasa. Nu meriti sa plangi. Trandafirul acesta este pentru tine. *spune ea si mi-l da,eu acceptand*

-Si tu esti foarte frumoasa. Nu meriti sa ai o soarta ca asta. *ii spun eu,cu privirea trista*

-Mersi. Tata mi-a zis ca sunt puternica si o sa depasesc totul cu el de mana. *afirma ea fericita*

O pup pe frunte si ma ridic de pe vine. Ii fac frumos cu mana si parasesc parcul. Duc trandafirul rosu la nas si trag in plamani tot mirosul. Se pare ca acesta spre deosebire de altii,miroase foarte frumos. Profund. Zambesc si continui sa merg. Ajunsa in fata liceului,intru pe hol roind totii elevii care cautau fiecare ceva diferit. Pein multime,i-am zarit parul roscat al Kassandrei si am strigat-o pe nume.S-a intors,venind spre mine.